Sunday, Nov 19, 2017
HomeEvenimente cu suflet românescVASILE ŞIRLI la Disneyland Paris!

VASILE ŞIRLI la Disneyland Paris!

VASILE ŞIRLI, de la filmul Song la Disneyland Paris!

Re-numele lui Vasile Şirli se asociază fie cu funcţia de director muzical al parcului Disneyland din Paris, fie cu implicarea la vârf, deşi pentru scurt timp, în conducerea casei de discuri Electrecord. Eu am plecat în căutarea domniei sale urmărindu-i munca de compozitor al muzicii unui celebru film de televiziune, „Astfel / This is the way“, cu grupul coral Song. Aveam să aflu numeroase alte compoziţii şi contribuţii în muzica de teatru şi de film, atât înainte, cât şi după plecarea din România; o operă importantă a unui muzician versatil, cu acţiune multidisciplinară. Aici filmarea la Disneyland Paris (2010): http://www.tvrplus.ro/editie-remix-493163

După absolvirea Conservatorului din Bucureşti, tânărul Vasile Şirli traversează două „stagii“ – unul de opt ani la Editura Muzicală (ca editor de carte), altul… militar! „Am citit continuu atunci – o inspiraţie să scriu zeci de cântece pe versuri de Sorescu, Arghezi, Blaga. În 1975, la întoarcerea din armata de la Medgidia, am oferit cântecele Radio-ului, care mi le-a acceptat. Până în ’78, când m-am revoltat (calitatea transmisiilor nu era bună) şi am continuat cu muzică de teatru de păpuşi.“

Arhiva Televiziunii conţine diverse filmări ale interpretărilor unor melodii scrise de tânărul compozitor, dar cea mai frumoasă rămâne de departe un adevărat poem cinematografic cu grupul coral Song, realizat de Constantin Chelba, ce pleca de la un prim cântec compus pe versurile lui Marin Sorescu pentru 1 decembrie 1978, scris la dorinţa Danielei Caraman Fotea de la Radio România. „Tudor Vornicu a ascultat acel cântec şi m-a chemat la el, la sugestia şi în prezenţa doamnei Ileana Pop; părea un dur, dar mai târziu mi-am dat seama că de fapt era un producător ca în Statele Unite ori în Europa. Atunci am reţinut atât: că avem buget nelimitat pentru un film de jumătate de oră cu Song şi să vin cu propuneri.“

Şi ideea scenariului a plecat tot de la compozitor, care a văzut de la bun început lucrarea ca o înşiruire a anotimpurilor. În rest, totul a decurs cu fantezie nemăsurată şi cu sprijin total şi necondiţionat de la o sumă de teleaşti competenţi şi muzicieni pe măsură, nu în ultimul rând de la Ioan Luchian Mihalea şi coriştii săi. „A fost o perioadă creativă, cu entuziaştii corişti de la Song pe care i-am «vampirizat», ca şi pe timpul înregistrării orchestraţiilor cu un Dan Andrei Aldea ori Adrian Enescu, cărora le mulţumesc şi acum. Iar la filmări s-a folosit tot ce a fost nevoie, de la autovehicule la vapor, elicopter, hoteluri şi toate celelalte. În toamna lui ’79 filmul a fost gata, iar în primăvara următoare a fost prezentat la festivalul de televiziune de la Montreux.“ (aici cea mai apreciată melodie din film: https://www.youtube.com/watch?v=innQwGr-d5g)

În 1980, direcţia carierei tânărului muzician este clară, atunci când ajunge director artistic al casei de discuri Electrecord. Sprijinit din plin de directorul general Grigore Petreanu (fostul inginer-şef) şi de corpul de redactori, compozitorul cunoaşte producţia muzicală în accepţiunea cea mai complexă a termenului. „Atunci m-am format să apreciez relaţia umană înainte de partea tehnică şi administrativă. Pentru că am găsit la Electrecord redactori cunoscători, dar şi oameni de suflet. A produce un disc e mai mult decât relaţia cu artiştii, iar condiţiile tehnice erau fragile.“

Vasile Şirli îşi aminteşte şi după 30 de ani sumedenie de detalii tehnologice de fabricare a discurilor de vinil şi a casetelor cu bandă magnetică. Pe de altă parte, avea să urmeze o perioadă sumbră, influenţată de politica culturală a regimului comunist, căreia casa de discuri i-a făcut faţă cu stoicism, indiferent de genul muzical implicat. „Piaţa era mică – produceam circa 270 de discuri pe an, de toate genurile: teatru, poveşti, versuri patriotice, muzică uşoară, simfonică, folclor, jazz, rock. Se dorea muzică populară cu starurile de la radio şi TV, dar strecuram şi tineri interpreţi. Aşa a fost când s-a editat discul în concert de la festivalul Clubului A din 1981, discul LP al grupului Post Scriptum (cu o variantă cântată şi în limba engleză), înregistrări din arhiva naţională de folclor, cântecele lui Zavaidoc.“ A existat şi o anume modernizare a fabricii de discuri, care a facilitat, cu mult sprijin uman din partea marii echipe de muncitori, ca şi a Radiodifuziunii, un adevărat record. Astfel, în 1981 au fost realizate discuri live de pe o zi pe alta, cu înregistrări de la Festivalul „George Enescu“, la centenarul naşterii marelui muzician!

În ’84, Vasile Şirli pleacă la Paris, pentru a lucra muzică de teatru, la chemarea lui Lucian Pintilie; în ’86 colaborează tot acolo cu marele regizor Petrică Ionescu. În acelaşi an, intrat forţat într-un concediu fără plată, pe când lucra la muzica filmului „Moromeţii“, lui Vasile Şirli i s-a sugerat să plece din ţară urgent. Dosarul său ajunsese la Elena Ceauşescu, ceea ce l-a determinat să lase totul în aer; nu şi înregistrările pentru coloana sonoră a filmului, care din păcate aveau să fie înlocuite. Cu mare noroc (viza expirând deja de câteva zile), compozitorul e nevoit să îşi schimbe prietenii şi colaboratorii vechi cu alţii noi. Şi nici unii nu l-au lăsat la greu! „Imediat după plecare, am fost ajutat să recuperez din partituri – o confirmare a prieteniei şi solidarităţii, ca şi primirea în Franţa; Adrian Enescu a scos partituri, Johnny Răducanu a trimis semne de simpatie familiei rămase.“

Vasile Şirli a primit oferte şi propuneri de la mari case de discuri (precum PolyGram) însă le-a declinat, spre a nu fi încorsetat să lucreze doar într-o direcţie. A rămas în mediul cultural atât de familiar, în primul rând prin muzica de teatru, dar n-a refuzat provocările. Nu în ultimul rând, şi-a adus familia: soţia Adriana (muzicolog bizantinist) şi fiica Ruxandra, violonistă şi producător. „Am lucrat TV, cinema, film industrial, am păstrat contactul cu meseria oriunde exista un limbaj artistic.“

În primăvara lui 1990, pe când Parcul se construia, a venit prima propunere de la Disneyland. Nu ştia despre ce era vorba, dar le-a înregistrat o casetă de 15 minute. N-a acceptat oferta iniţială, dar a fost invitat pentru documentare în Statele Unite, unde a fost impresionat de nivelul profesional, fără să fie convins că este omul potrivit la locul potrivit. În fine, contractul a fost semnat ţinând cont de observaţiile sale, respectiv flexibil, pentru a putea compune pentru oricine, oricând. Spera să rămână în Parc vreo doi ani, dar iată că s-au făcut 25!

„Să fii director muzical al Parcului presupune o muncă de aranjament, orchestraţii, producţie muzicală şi compoziţie efectivă. Aici se întâmplă tot timpul ceva, se schimbă ceva; există un grup de 38 de muzicieni plus o echipă de studiou cu care acoperim tot. Rolul nostru este acela de a prelucra muzica din filme în spectacolele noastre, un lucru senzaţional, pentru că Walt Disney a folosit compozitori de mare valoare din anii ’30 încoace – doar câteva exemple mai recente: Elton John, Phil Collins, Peter Gabriel. În parc e un spectacol total şi permanent. Chiar acum se aude o muzică scrisă de un coleg din Statele Unite, remixată cu Doru Apreotesei de la Stockholm, cu care am lucrat mai multe spectacole aici.“

Vasile Şirli a fost urmărit de formaţia muzicală definitivată în ţara natală. A compus muzică de teatru pentru numeroase spectacole, multe pentru Silviu Purcărete. Că s-au numit „Richard al III-lea“ sau „Piaţeta“, „Don Juan“ sau „Furtuna“ (cu premiul „Peter Brook“ în Anglia), epicele „Sade“, „Cumnata lui Pantagruel“ sau „Faust“, compozitorul n-a uitat că totul a plecat din fiinţa sa, din melosul românesc. De altfel, la cererea diriguitorilor Parcului, a trebuit să-şi amintească şi de vechile compoziţii din România, unele actualizate pentru muzica Disneyland! „Muzica românească e prezentă ca aluzii în orchestraţii, între cântecele difuzate de Crăciun sunt şi colinde de la noi. Există citată «Ciocârlia», care ţine de acele arhetipuri devenite europene, ca şi în cazul muzicii tradiţionale spaniole, englezeşti, germane. În general, ceea ce producem noi ajunge să fie preluat de spectacole de pe Broadway şi în celelalte parcuri Disney din SUA, Japonia, Hong Kong.“

Urmărind spectacolele de teatru din ţară, nu s-ar spune că Vasile Şirli este hăt departe, la Paris. De exemplu, în mai mulţi ani am văzut reportaje cu domnia sa filmate la festivalul de teatru de la Sibiu, dar nu numai. Spectacole de Lucian Pintilie, Dan Micu, Silviu Purcărete, Gabor Tompa… Şi mereu am aflat lucruri noi faţă de interviul din iunie 2010. Dar atunci am auzit şi cea mai frumoasă declaraţie, una plină de învăţăminte pentru subsemnatul: „Mă interesează lucrul nedefinit, nu acela bătut în cuie. Pentru că sunt într-o meserie efemeră, în care nimic nu rămâne cu titlu definitiv; nici filmările nu sunt fidele, nu au cum. Mă interesează libertatea de a greşi, pentru că suntem privilegiaţi de artă să lucrăm cu greşeli permise (nu ca la chirurgi, ceea ce mă bucură). E o mare plăcere să lucrezi în lumea altcuiva. Pentru că mă interesează punctul său de vedere, pe al meu îl ştiu.“

O emisiune care a debordat de cântec şi de personaje de basm, de la corul Song la… Mickey Mouse. Mai puţin o poveste, care apare doar aici: În anul 1976, în care debutase la Radio cu trei cântece, unul dintre acestea – „Fetiţa mea îşi vede ţara” (pe versuri de Lucian Blaga) – a fost selecţionat în finala „Yamaha World Popular Song Festival“ de la Tokyo. Acolo, printre vedetele festivalului, se afla şi Gerard Lenormand, cântăreţul francez aflat la apogeul popularităţii. Ascultând cântând grupul de fete 5T, i-a spus compozitorului că va face o versiune franceză a melodiei, ceea ce acesta n-a crezut. Numai că, în 2008, Vasile Şirli a găsit pe internet „Le Mariage“, cu muzica semnată V. Sirli, o înregistrare de pe un dublu LP „Nostalgies“, din 1978. Gerard Lenormand vorbise serios! „Cred că e mai bine că nu am ştiut că a existat o versiune franceză, pentru că poate nimeni nu mi-ar mai fi ajuns la nas!“

Doru Ionescu / Alterculturo

Aici un remix audio/video (emisiunea Retro Clip – TVR Cultural, cum m-am priceput:), după una dintre melodiile filmului: https://www.youtube.com/watch?v=KdBVblwjlCk

Galerie foto – Fans de Vasile Șirli

FOLLOW US ON:
Rucsandra Maria Şă
LEOPOLD REISENAUER (

office@alterculturo.com

Rate This Article: