Sunday, Nov 19, 2017
HomeRockerTimpul Chitarelor și Compania de Sunet – Cluj

Timpul Chitarelor și Compania de Sunet – Cluj

Timpul Chitarelor și Compania de Sunet - Cluj

S-a întâmplat ca municipiul de sub Feleac să fie primul pe lista volumelor pe zone sau cum să le zic, aglomerări urbane, intelectuale? Centre universitare să fie, că acolo s-a înmulțit cultura nouă, de când există ele… Prin urmare, am ratat din fugă câteva momente beat de-acolo; unul este acela episodic al formației COMPANIA DE SUNET (nici o legătură cu trupa de mai târziu a lui Valeriu Sterian, de la București). Apărută la trei ani după INDEX 66 (vezi respectivul volum), trupa a avut o existență efemeră, n-am fost departe de a o rata și din următoarea carte. Dar Virgil Mihaiu – bunul prieten și marele jurnalist de jazz de la Cluj m-a ținut la curent, mai întâi cu reunirea câtorva rockeri ceterași de pe Someș, în 26 octombrie 2010; n-am ajuns, dar iată ce scria confratele în revista „Tribuna” nr 198 din decembrie 2010:

Sub distinsul patronaj al Clubului Diesel din centrul Clujului a avut loc o altă celebrare: 40 de ani de la concertul de debut al formaţiei rock COMPANIA DE SUNET. Pasiunea mea adolescentină pentru acel gen muzical, foarte tânăr în deceniul 1960, mă adusese în sala Filarmonicii (Casa Universitarilor), chiar la concertul de debut al grupului, din 1970 (penultimul an al scurtei liberalizări iniţiate de regimul monopartid prin 1963-4). Îmi amintesc până astăzi atmosfera de exaltare ce domnea printre junii ce umpluseră acel templu al muzicii, însufleţiţi de modalitatea recent născută de eliberare prin arta sunetelor. Cum repertoriul mondial de vârf era pe atunci dificil accesibil, spectatorii reacţionau cu mare entuziasm la versiunile conferite unor piese lansate de influentele grupuri anglo-saxone ale epocii (citez din memorie: ROLLING STONES, LOVIN SPOONFUL, BOX TOPS sau STEPPENWOLF – «imnul» acestora, «Born To Be Wild», fusese utilizat în coloana sonoră a filmului «Easy Rider», dar noi aveam să descoperim asta abia peste ani, întrucât respectiva «peliculă decadentă» fusese blocată de cenzura totalitară).”

CHROMATIC în decembrie 1969, la București

O pagină facebook și un site (acum dezactivat) au ținut legătura cu fanii dezmorțiți. Așa am mai aflat câte ceva despre COMPANIA DE SUNET, trupă de rock și rhythm & blues, fondată la Cluj în 1969, care și-a reluat activitatea în vara lui 2010: cover-uri după standarde gen Memphis Tennessee, Sensitive Kind, Rock’n’roll Music, I’m a King Bee, Roll Over Beethoven, Kansas City și multe altele. Un mail către Tudor Boroș, arhitect la Berlin (pe care îl știam de când cu interviul folkistului Traian Cosma din Melbourne, între timp repatriat – cântaseră amândoi în studenție) m-a trimis la un alt membru, prof de mate în Cluj, Grigore „Bobby” Călugăreanu, care m-a pus în temă cu asupră de măsură. Cu o precizare de la bun început, aceea că Bobby a cântat înainte cu nimeni alții decât gloriile naționale (pentru scurt timp, din păcate) de la CROMATIC, trupa Medicinei și Farmaciei din Cluj, cu cei doi poli, regratații Iuliu Merca și Sorin Tudoran (CHROMATIC, pentru a nu confunda cu formația bucureșteană a regretatului Marin Petrache Pechea).

Undeva în septembrie 1969, CHROMATIC (să-i zicem 1) s-a spart și întrucât Gabi Tamas a cam plecat în Germania și Dan Igrețiu a ales partea Tudoran, m-am trezit cam singur! Am fost însă contactat imediat (ce s-a auzit în târg de spargerea trupei) de Tavi Popovici (care avea peste câțiva ani să devină și el membru pe la SEMNAL M, poate și COMPACT etc), care era la începuturile lui, dar deja destul de avansat ca chitarist și mai ales dornic să învețe lucruri noi. Pe Hein Schuller îl știam de la Litere (engleză) cu chitara armonică, nu mai știu de unde a apărut Adrian Pop la tobe și în fine Tudor Boroș vocal (+ show!). Marea noastră găselniță a fost un fel de orgă de lumini (cel puțin în Cluj, asta a fost o premieră). O altă premieră a fost și concertul inaugural (ianuarie 1970), care s-a ținut la Casa Universitarilor, adică locul unde de zeci de ani concerta orchestra Filarmonicii din Cluj. Asta s-a putut deoarece (fiind proaspăt asistent la Facultatea de Matematică) am inaugurat formația sub egida Universității Babeș-Bolyai, unde pentru simplificare m-am autointitulat instructor.

Spre deosebire de alții, după șapte – opt ani de ascultat muzică rock -pop etc, am simțit nevoia unor clape (formula de două – trei chitare și tobe fiind deja prea săracă pentru urechile și așteptările mele). Tot cu ajutorul UBB ni s-a dat în folosință o orgă Hohner,

care avea un ton mizerabil… dar era o clapă. Fie că Adi Pop a plecat în State, fie că am dorit pe cineva mai aspru la tobe (nu-mi mai amintesc exact), am continuat cu Puiu Băgutz la tobe și Vasile Rocky Beluska la orgă și asta a fost formula cu care am cântat în vara lui 1970 la restaurantul «Tismana» din Jupiter. Beluska era absolvent de vioară, iar Băgutz era cam liber profesionist, dar ca și Tavi dornic de muncă și de progres personal. Așa cum Nansi Brandes l-a creat (am putea zice) pe Țăndărică, așa l-am creat și eu (păstrând proporțiile) pe Băgutz. Și întâmplător eram ambele formații la Jupiter: în vara aceea ROȘU ȘI NEGRU cântau la «Scoica».

Noi terminam seara mai repede și mergeam să-i ascultăm. Ce uriașă deosebire: ei abordau deja CHICAGO TRANSIT AUTHORITY cu suflători etc. Și Țăndărică era deja la un nivel foarte ridicat. Era o plăcere să-i asculți. Am fost onorați să facem la radio un duplex cu ei: ne-am pus toate sculele împreună și fiecare grup a interpretat câteva piese, undeva pe trotuar, în fața barului «Orizont» (unde am cântat vreo 10 zile, dar mai mult n-am rezistat: era extrem de obositor să te culci la 6 dimineața – chiar la 22 de ani!). În repertoriul nostru era și PROCOL HARUM – «A White Shade Of Pale», pe care îl reorchestrasem cu mine la vioară (am făcut 16 ani de vioară) și cu Tavi la bas. Într-o seară, Corneliu Mănescu a venit după piesă să ne felicite. Că veni vorba, pe vioară aveam un microfon de magnetofon fixat cu elastic… Ce vremuri! Apoi, încetul cu încetul, Hein a plecat în Germania, Tudor în Danemarca, Beluska în State, așa că ușor, ușor ne-am stins. Am mai încercat formule cu Marinică Matiș respectiv Cornel Moldovan (care era clujean atunci). Asta a fost acum 45 de ani.”

Și a venit concertul revederii, cu supraviețuitorii, cum le zicea într-o recenzie Virgil Mihaiu: Bobby Călugăreanu – bass, Tavi Popovici – chitară solo, Tudor Boroş & Heinrich Schuller (chitare) au apelat la încă doi instrumentişti: Gabriel Ghita la claviaturi şi regretatul Francisc Solomon la baterie. „Deşi nu mai cântaseră împreună de patru decenii, componenţii au fost într-o optimă formă vocal-instrumentală, ba chiar în cazul lui Bobby Călugăreanu am sesizat un sensibil progres în mânuirea ghitarei-bas, marca Ibanez, de culoare roşie, precum şi în pasajele cântate cu o voce baritonală frumos timbrată. În plus, formaţia a avut gentileţea să îşi regaleze publicul nu doar cu reactualizarea pieselor din repertoriul iniţial (de tipul celor sus-amintite), ci şi prin câteva reuşite divagaţii pe teritoriile atât de gratificante ale blues-ului. Pe lângă reconfortanta interacţiune dintre cei trei vocalişti, cu evidente propensiuni spre diverse modele clasice ale genului, am avut parte şi de câteva incandescente pasaje solistice la ghitară (Popovici), electric-keyboard (Ghita) şi tobe (Solomon), astfel încât temperatura sălii a ajuns să sfideze orice temeri induse de apropierea iernii… Apropo de public: a fost o fericire să pot reîntâlni acolo un impresionant eşantion dintre cei care în 1970 făceau parte din junimea studenţească a urbei, iar în prezent alcătuiesc acea elită a Clujului aflată la etatea primei senectuţi. Ocazie de emoţionante rememorări.”

De pe facebook am descoperit formula COMPANIA DE SUNET din 2011 (cu bateristul Fane Nagy, cunoscut tot pentru activitatea cu SEMNAL M), în 2013 apăruseră chitaristul timișorean Bujor Hariga, bateristul din generația următoare Cătălin Cioargă și chitaristul Cornel Moldovan, stabilit la Arad. Concertul din 24 octombrie 2013 are postate patru piese pe YouTube. Bobby și Tudor sperau anul trecut în contribuția unui baterist din generația actuală la putere, nimeni altul decât fiul lui Cornel, Marcel Moldovan – unul dintre așii români ai instrumentului. În toamna lui 2016, sperau să-l aducă și pe Gabi Tamas (care avea însă probleme familiale grave). Scopul acestor concerte – în ceea ce mă privește – nu este deloc material. Vreau să demonstrăm că – deși, ca să zic așa, avem o vârstă – putem interpreta Perfect piese grele. De aceea, repertoriul cere pregătire (individuală) asiduă, întrucât vom face 15 ore de repetiții (în trei zile) cândva în noiembrie (cu deplasarea tuturor la Cluj) și apoi încă două – trei zile înainte de concert. Deci toți trebuie să vină ca la filarmonică: cu știma bine cunoscută.

Până la urmă, concertul a avut loc într-un local din Cluj – Napoca 15 -, în 25 ianuarie 2017. COMPANIA DE SUNET a cântat în formula Tudor Boroș / Bobby Călugăreanu / Bujor Hariga / Cornel Moldovan / Marcel Moldovan / Toni Kuhn (mare și plăcută surpriză, fostul chitarist de la POST SCRIPTUM din Timișoara, acum claviaturist jazz). Pe youtube, o simplă căutare „Compania de Sunet 2017” afișează filmări de la eveniment și duc la gândul că un astfel de cover-project ar avea șanse de reușită / invitații în cluburile – destule – care cultivă găștile de preluări, în particular și publicul de seniori, care are nevoie de muzica tinereții sale… live!

Adaptare după Doru Ionescu – „TIMPUL CHITARELOR.

Cornel Chiriac și epoca Beat” (editura Integral, 2016)

foto: Compania De Sunet (Cluj) Sound Company (facebook)

FOLLOW US ON:
GRIGORE CULIAN – u

office@alterculturo.com

Rate This Article: