Monday, Aug 21, 2017
HomeRockerSolitarul ADRIAN ENESCU și muzica sa (electronică)

Solitarul ADRIAN ENESCU și muzica sa (electronică)

ADRIAN ENESCU - „MyBach“, o muzică de poveste... cu ecou!

https://www.youtube.com/watch?v=h_0ms8hjW5s

Reportajul „Remix” la lansarea discului „MyBach” semnat ADRIAN ENESCU a fost difuzat la TVR 3 duminică, 26 martie 2017. Lucrarea – considerată de mulți una de referință – a fost pornită de marele muzician cu chitaristul Radu Goldiș și finalizată de Cristian Lolea, cu însărcinarea maestrului. Emisiunea include mai multe interviuri acordate de Adrian Enescu de-a lungul anilor, imagini de arhivă, fragmente din muzica discului și declarații ale unor iluștri colaboratori: Daniela Caraman Fotea, Florian Lungu, George Natsis, cei doi coautori. De asemenea, vorbesc despre muzician soția Adina Popescu, managerul artistic Alexandru Șipa, solistele Crina Mardare și Silvia Dumitrescu care a cântat de curând, alături de Big Bandul Radio, câteva piese ale compozitorului, în 27 martie lansând și ea un disc cu piese reeditate din portofoliul celui ce rămâne unul dintre marii și prolificii muzicieni ai României!

La prima audiție, materialul este așteptat și neașteptat. Așteptat pentru că poartă efigia stilistică unică a compozitorului orchestrator, rotunjită de-a lungul deceniilor, nu numai în muzica de film. Că au fost Loredana Groza, Silvia Dumitrescu, duetul Stereo, Dida Drăgan, Gabriel Cotabiță și Sorina Moldvai, sau pur și simplu piese instrumentale, muzica lui Adrian Enescu are stil, fără a pica în manierism; ba dimpotrivă, variația expresiei este epatantă. Proaspătă, unificând parcă folclorul universal, dar cu substanță, departe de ceea ce numim generic world music, deși aici pare să ducă încadrarea sa imediată.

Neașteptat este sound-ul chitarei (electrică, dar și acustică) care apare mai des ca niciodată în compozițiile lui Adrian Enescu, altfel eflorescența de timbre / expresii electro (de multe ori recompunând vocea umană) va fi fiind pe placul fanilor muzicii electronice. Contrapunctul, antiteza, balansul întregului material nu vin – cum te-ai aștepta, când auzi de Bach – din sound-uri clasice / baroce, ci din chitara electrică (analogică, nu digitală) a lui Goldiș – o părere personală, of course. Participă la acest mix coruri, recitarea Adinei Popescu Enescu, soprana Liliana Irina Calora. 

Față de sonetele muzicale ale lui Florian Chelu și ale colaboratorilor Rock Filarmonicii Oradea (care au compus cu toții in marginea a două măsuri bachiene) ori ale proiectului live Mozart Rocks!“, acest disc citează, aduce în față mult mai multe teme, pe care însă nu le simți pregnant, ele doar referențiază ici colo muzica fără îndoială nouă (dar fără vârstă) care curge, se înșiră precum mărgăritele din poveste. Neașteptate sunt și titlurile, unde cred că se mai află o cheie pe care o caută melomanii chițibușari; o alta se află la muzicianul Cristian Lolea, în care Adrian Enescu a avut încredere totală și firește la Radu Goldiș, intervievați despre concretizarea lucrării și modul… virtual în care au lucrat cu maestrul!

Scurt și de la capăt

A & A Records duce la bun sfârșit o întreprindere începută din timpul vieții lui Adrian Enescu, mulțumirile sună sec pentru această superbă punere în pagină. Personal cred în necesitatea unui box-set care să includă și alte reeditări, dar și a unei cărți care să strângă declarațiile maestrului despre muzica sa (în primul rând emisiunile radiofonice în dialog cu Florian Lungu) ca și acelea ale unor iluștri martori oculari care au colaborat cu el, începând cu Daniela Caraman Fotea, Dan Andrei Aldea, George Natsis, Radu Goldiș, Cristian Lolea; emisiunea de la TVR 3 are doar scurte intervenții conforme cu formatul de televiziune ales.  

M-aș fi bucurat să asculte acest omagiu bachian în cheie modernă Iosif Sava, dar și Emil Cioran. În primii ani 90, apărea la Humanitas, parcă, o culegere de texte ale lui Emil Cioran despre muzică, îngrijită cred de fratele său. Nu m-am putut abține, ascultând muzica enesciană, să nu dau căutare pe google după Bach și Cioran…

Cea mai mare întâlnire din viaţa mea: Bach. După el, Dostoievski; apoi scepticii greci, apoi Buddha… pe urmă, dar ce mai contează ce vine pe urmă… (Emil Cioran – Caiete III, 1969 – 1972, referință Simona Enache)
Cu Bach, viaţa ar fi suportabilă chiar şi într-un canal.(idem), mai spunea filosoful. O pregătire pentru un alt univers, un bagaj sau o carte de vizită de luat în ceruri, îmi permit eu…

Lung și de la capăt

Cu domnia sa a început muzica electronică în România, iată ce povestea la prima filmare: “Totul a pornit într-o noapte, când am ascultat la Radio Vocea Americii primul sintetizator Moog. Apoi – prin ‘70 sau ‘71 – am fost cu Dănuț Aldea la o Expoziție Americană la București, acolo l-am văzut și am putut cânta amândoi la el. Apoi lui i-a construit Bibi Ionescu unul, eu mi-am cumpărat, așa mi-am început aventura muzicii electronice; o muzică prea puțin difuzată la început în România, care nu plăcea anumitor urechi.”

interviu la Radio Clasic (Irina Hasnaș): https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=RanqQWmVXKI

L-am cunoscut prin 1994, cred, când aveam o primă rubrică radiofonică la Radio România Actualități, în cadrul emisiunii “Vineri noaptea în direct”, prezidată de doamna Lucia Popescu Moraru, “mămica” mea radiofonică. Adrian Enescu și Virgil Popescu erau invitații principali ai ediției, primul dând foarte rar interviuri. Am tăcut, dar am ținut minte ce s-a vorbit, apoi l-am abordat frontal; m-am prezentat cu articolul din revista RadioTeleviziunii, de-atunci ne-am împrietenit. Dar ne-am văzut rar, prea rar pentru câte avea de povestit despre meseria sa, despre pasiunea care-l acapara. În 2002, într-una dintre primele Întâlniri undergROund pe care le-am organizat și filmat la Club A, l-am invitat într-un context care i-a plăcut la nebunie, cum s-a văzut și în redifuzarea de la TVR 3, din 2016.

Acțiunea avea un anumit tipic – începea cu proiecția unor imagini de arhivă, care mai apoi erau comentate de invitați. Noi am avut atunci în majoritate imagini cu ELECTROșocuri Techno, cum le spuneam. Puținele arhive video cu artiști abordând muzica electronică în sens clasic erau departe de a fi semnificative pentru tema aleasă, lipsind în primul rând acelea cu maestrul Enescu! Domnia-sa a fost însă fizic printre noi și – mai mult, pentru a nu fi greșit înțeles – a fost intelectual în sală, a fost vizionar, a fost – ca întotdeauna în compozițiile sale – deschis și pozitiv la Nou. Nu numai când s-a pus problema avangardei, ci și atunci când s-a discutat – nu o dată în contradictoriu – despre viabilitatea și veridicitatea actualei generații Electro, în descendența unor adevărați monștri sacri în domeniu precum Vangelis, Emerson, Jarre pe plan mondial ș.a.m.d. Muzicologul Daniela Caraman Fotea a adus un binemeritat și necesar elogiu maestrului, ridicând și marele semn de întrebare: acela al continuității academismului, a componisticii profesioniste în muzica electronică, de factură clasică ori modernă. “Un artist global, din anii ‘70. Poate scrie orice: jazz, jazz-rock progresiv, simfonic, muzică de cameră, șlagăre, muzică de film, de scenă, iar muzica lui se cântă pe toate continentele, doar Antarctica a scăpat. Condus de aceeași mare modestie, a stat mereu în umbra – doar muzica a vorbit pentru el.” (https://www.youtube.com/watch?v=bZGSeUhysmQ) (https://www.youtube.com/watch?v=rX7gv5hdoJM) (https://www.youtube.com/watch?v=sT1S4nvUt8c)

Din interviurile mele arhivate, Moșu fiind plecat la un festival în acea seară, Florian Lungu a adăugat la editarea emisiunii cu nedisimulată plăcere: “I-am apreciat foarte mult și dintotdeauna marea suprafață a sunetelor, faptul că a cuprins multe genuri; e un muzician în evantai, care reușește în plus să stăpânească toate fazele devenirii produsului sonor finit: compoziție, orchestrație, interpretare, înregistrare, procesare, definitivare sau masterizare. Este omul care, închis în laboratorul său de creație – fără mamă, fără tată, fără patrie-adorată -, în liniștea și intimitatea studioului, creează o lume din propria sa imaginație, un lucru extraordinar.” (https://www.youtube.com/watch?v=cVJl1U3v3ys) (https://www.youtube.com/watch?v=SVakjwf3ENQ) (https://www.youtube.com/watch?v=__LQCMB4sEk&list=RDzdjWYdtPMqI&index=4)

(https://www.youtube.com/watch?v=J4oWhMDymNQ) (https://www.youtube.com/watch?v=nwUO4uufybM)

Enescu a continuat să lucreze și după 1989 muzică de film; după o anumită întrerupere, a reluat și colaborarea cu Loredana Groza (discul ei dinainte de 1989 a fost compus, se pare, pentru o solistă în plină afirmare – Sorina Moldvai – care însă a emigrat). Începuse să lucreze de ani buni în tandem cu remixerii și electroniștii nouăzeciști; când ne întâlneam, era o mare plăcere să-i bârfim pe “junii corupți”… La un moment dat, l-am filmat în juriul unui festival concurs european, organizat de Radio Delta RFI la București, la Preoteasa, alte amintiri de neuitat în comentariile în direct…

“Am avut șansa să pot face muzică de film și să pot duce toate experimentele legate de muzica electronica la capăt – acea muzică pură, combinată cu orchestra, cu oameni, dar și cu orchestra mica; făcând aceste muzici de film, am câștigat bani pentru a investi în multe echipamente, din ce în ce mai sofisticate.” Firește, n-am ocolit poveștile despre cei doi discipoli… urmași direcți ai săi, să le zic așa: regretatul Doru Căplescu și Michael Cretu de la Enigma. Unele se pot spune, altele rămân în zona privată, așa cum am convenit de la bun început.

Dan Aldea, dar și prietenii săi apropiați, povesteau în diverse împrejurări de banca de sunete pe care marele muzician român emigrat la Munchen a trudit decenii să și-o dezvolte; abia când l-am revizitat pe Adrian Enescu l-am înțeles mai bine. “Mi-am definit modelele pe care să nu le urmez, în discuțiile cu Dan Aldea era o chestie imperativă: cum să nu facem muzică, de la filmele mele și până la rockul lui; ce ne preocupa era această combinație de sunete pe care o pot scoate doar aceste instrumente, cu dorința expresă de a nu imita instrumentele tradiționale, ci de a găsi sonorități, sound-uri, efecte noi – în aceasta stă frumusețea muzicii electronice. Uitați-vă la Vangelis care de 30 de ani folosește același instrument, cu un sunet recognoscibil.” (https://www.youtube.com/watch?v=Lt7djmHg094)

(https://www.youtube.com/watch?v=qgbLTYz5E6k) (https://www.youtube.com/watch?v=sH7Vq70eOGQ)

Din păcate, TVR Cultural s-a oprit în septembrie 2012, așa s-a întâmplat și cu emisiunea Remix (pe care altfel maestrul mi-o urmărea și o comenta când și când). N-am mai apucat să facem doritul său portret, tot amâna pentru a avea noutăți de prezentat. Norocul TVR-ului a fost ca atunci când a lansat vreo două discuri (eu am “Bird in Space” și “Funky Synthesizer 2.0”), prietena sa apropiată (și colega mea) Christel Ungar Țopescu să poată aduce la Cărturești o echipă de filmare, iar eu să fiu fericitul reporter. În decembrie 2014, am avut privilegiul să povestesc cu maestrul, la Muzeul Enescu, despre cele două CD-uri cu Richard Oschanitzky lansate atunci de Ileana Popovici și Nicolas Simion (o scurtă declarație a apărut în redifuzarea portretului genialului muzician timișorean)… Imediat după dispariția maestrului, m-am revăzut cu Christel, care mi-a arătat o suberbă conlucrare a lui Enescu cu Alexander Hausvater, la punerea în scenă “Adam și Eva” după Liviu Rebreanu (la Timișoara), sper să o editez într-un portret in memoriam… Ultima colaborare directă – când am lucrat la portretul solistului Cezar Tătaru filmat la Munchen, căruia i-am ilustrat – cu sprijinul personal al lui Adrian Enescu –  contribuția la discul maestrului “Basorelief” (un poem pop, cum i-a spus, fantastic, pe nedrept lăsat de ziariștii prezentului în umbră).

“Muzica electronică se numără printre primele eșantioane ale vieții noastre care au pornit globalizarea – cu un ritm tribal dintr-un capăt al lumii la care s-a adăugat un țambal românesc, un fluier sudamerican, o voce irlandeză – ceea ce numim astăzi fusion; iată la ce s-a ajuns, 100% toate acestea vor duce la ceva. Eu talonez tot ce se întâmplă, chiar și dacă nu-mi place o muzică tot o ascult, o cataloghez… învăț din orice se poate (…) Ce face generația anilor ‘90 este rodul perfecționării calculatoarelor, a tehnicii, nu poți să stai deoparte.”

Doru “Rocker” Ionescu

Din 2015, TVR 3 (re)difuzează portrete ale unor trupe și muzicieni pop-rock-folk-jazz, din țară și din diaspora, în fiecare sâmbătă, de la orele 19.00 și 24.00, sub egida Remix! Lista completă a linkurilor către emisiunile deja difuzate, care se pot viziona online pe site-ul TVR: http://tvr3.tvr.ro/emisiuni/remix_14038.html#articole

FOLLOW US ON:
Povești cu dichis &
LA BLOUSE ROUMAINE -

office@alterculturo.com

Rate This Article: