Sunday, Nov 19, 2017
HomeCarțiŞcoala Ardeleană… de muzică!

Şcoala Ardeleană… de muzică!

2015, întâlnire cu Valentin Ajder, șeful editurii clujene Eikon, după un mail și un telefon. Interesat de un volum dedicat muzicii de sub Feleac, am bătut palma pe loc și în 19 noiembrie, la târgul Gaudeamus, apoi și la Club A, în 18 decembrie, am lansat Timpul chitarelor. Muzica tinereții… a la Cluj, cu numele pe care le-am considerat semnificative din rock, folk și – în premieră – jazz, cu marele ajutor al lui Ștefan Vannai. În 13 decembrie, la Timișoara, Emil Biebel (remember Rocka Rolla, primul magazin privat de muzică din România) ne-a invitat să o lansăm și la clubul Viniloteca, alături de proaspetele volume FSU și Jurnal de Rocker (scoasă direct din tipografie). Un prim pas în ideea generală de a reedita Timpul chitarelor pe zone și / sau epoci.

„Am descoperit Clujul târziu (ca jurnalist muzical), în anii ’90, conştientizând de fapt acumulări din vremea comunistă. I-am dat importanţă maximă, la un moment dat, prin numele care au ieşit în faţă, şi am căutat o explicaţie… După 1989, încet dar sigur, mai bine zis aşezat (cum îi felul de a fi al ardeleanului), underground-ul din metropola transilvană l-a depăşit pe acela timişorean în consacrări, şi iată că deja am dat citire şi celor două tabere care au „asediat” dintotdeauna Bucureştiul, aşazisul loc de unde se dă ora exactă, cum se spune cel puţin în muzica tânără…

Aşa au apărut (cu confirmarea ulterioară în capitală), bag samă, un Korossy – practic cel mai influent pianist, dacă nu muzician jazz român -, un Eugen Ciceu (şcolit însă la Bucureşti), CHROMATIC GRUP (cu un prin cuvânt spus cu majusculă în rock, urmat de brandurile naţionale SEMNAL M şi COMPACT), Marcela Saftiuc şi Adriana Ausch în folk. În anii ’80 auzisem despre Iosif Viehmann şi clubul său de jazz. Mai târziu, după 2000, am aflat de colecţionarul Gyorgy Zsolt, care a amprentat formarea unor critici ca Virgil Mihaiu şi Alexandru Şipa, ori a pianistului de jazz Lucian Ban.
Cine n-a auzit de festivalul de jazz NAPOCENSIS şi de Ştefan Vannai cu bigbandul său GAIO? Nu mai vorbesc de tradiţia învăţământului de jazz, de modulul de profil de la Academie, asupra căruia mi-a atras atenţia, la începuturi, maestrul de sunet Sandu Pârlea de la Radio România (care predă acolo de vreo 20 de ani regie de sunet), iar în anii din urmă solista Elena Mîndru. Care Academie am senzaţia că dintotdeauna (prin interviurile pe care le-am acumulat în timp, inclusiv cu Costică Rîpă, mentorul corului) a fost cea mai vizonară, cea mai liberală, cea mai deschisă din ţară.

Conservatorul i-a „filtrat” pe câţiva actanţi principali ai scenei rockului progresiv, EXPERIMENTAL Q şi MODAL Q. După 1989, condiţia de ferment, de creuzet creativ a Clujului s-a manifestat, în particular, în jurul studioului de înregistrări Taurus, fondat de Adrian Berinde. M-au invitat acolo Sandy Deac şi Ovidiu Buhăţel, urmărind apoi numele care le-au trecut printre microfoane şi butoane şi când au deschis un alt studiou. Polarizarea muzicală a municipiului de pe Someş (înainte de relocarea la Bucureşti a unor muzicieni) a închegat personalitatea stilistică, iar consacrarea lor de facto s-a produs până la bătălia capitalei – cu siguranţă un alt „animal”.

Rockul şi-a tras spuza pe turta lui şi în ultimul deceniu, poate mai mult ca niciodată. Că spui ALTAR, KUMM, LUNA AMARĂ şi chiar GRIMUS (incluzând succesele lor internaţionale), e bine de ştiut – cel puţin pentru mine, ca jurnalist – că în umbra lor au existat (şi continuă să funcţioneze, uneori la Bucureşti) un CD Radio, Music Pub şi Diesel, un Nelu Brânduşan (firma de impresariat Promusic a avut şi casă de discuri, şi revistă, şi festival – MAXIMUM ROCK) ori Richard Constantinidi (actualmente reprezentant G.B.O.B. pe România). „Echinox”? „Cronica”? Le ştie toată lumea culturală. Din perspectiva mea, studiourile teritoriale ale Radioului şi Televiziunii Române (mai cu seamă prin emisiunile de la TVR 3) au preluat demult ştafeta culturală a Bucureştiului plin de influenţele comerciale şi „generaliste”, nu dintre cele mai faste.

În particular, muzica clujeană de peste timp (şi de sub vremuri, fără să mă joc cu metaforele, dar acesta este tristul adevăr) a avut norocul existenţei lui Romulus Arhire şi a casei sale de discuri Soft Records. Îl cunoşteam (şi am avut ocazia să colaborăm) de când m-am autoproclamat ziarist muzical, iar atunci când am publicat a treia carte (despre diaspora românească muzicală) a răspuns cu entuziasm provocării mele de a o însoţi cu un CD. Acum revăd cât de implicat a fost să publiciteze muzica ceteraşilor de la Cluj, că au fost KUMM, TALITHA QUMI, EXPERIMENTAL Q, JAZZY BIRDS… De unde şi CD-ul care e posibil să însoţească într-o zi acest volum, dacă vom atinge cu propunerile masa critică!

Cât au fost dance-ul şi techno-ul în underground, ca şi rap-ul de altfel, m-am ocupat de ele în egală măsură. La televiziune mai puţin, pentru că deja deveniseră o forţă în mileniul III… Nu, nu de UNTOLD Festival e vorba aici, în anul de graţie 2015 al „Clujului, capitala europeană a tineretului”, ci de partea nevăzută a aisberg-ului, aceea începută – printre puţini alţii – de Horace Dan-D, pe care l-am intervievat încă dinainte să înceapă evenimentele DE LA HOYA… Dacă va fi să fie o ediţie a doua (care sper să intereseze măcar atunci şefimea clujeană, pe care n-am putut-o contacta pe căi legale, iar altfel n-am încercat), nu-mi vor mai scăpa nici urmașii lui Horaţiu Dumitraş…

Aşa că, după trei cărţi publicate, dedicate muzicii româneşti tinere în general, pe diverse paliere de abordare, aceasă lucrare – beletristică, însăilată, incompletă… căci dicţionarele mă interesează doar personal, eventual, pentru documentare ori confirmare – salută rolul esenţial al Clujului în evoluţia fenomenului apărut la jumătatea secolului trecut şi se doreşte doar un început pentru oficializarea şi mediatizarea sa pe merit. Sunt atâtea nume – ba chiar branduri – în muzica românească nouă care n-au avut locul aici, prezente în activitatea publicistică personală de 25 de ani – câteva mii de articole, emisiuni radio (1993 – 2004) şi TV (2000 – 2015) – pentru care nădăjduiesc o a doua ediţie; tot pentru aceasta aş mai trage cu urechea şi la folclorul din Vama Veche, în care cele mai vechi amintiri despre ascensiunea boemei locale se leagă de nişte rulote studenţeşti clujene.

În loc de concluzii… N-o să caut un nu-ştiu-ce specific, numitor comun, pedigree clujean. Ca şi în Banat, muzicienii ardeleni au mixate, undeva în subsidiar, întru alt nivel de percepţie, genele mai multor etnii. La rândul meu, atât cât m-am priceput, am încercat să alătur aici mai multe subgenuri muzicale, păstrând însă un anumit nivel al consacrării, o ştachetă. Dacă e să cobor în stradă cu limbajul, poate că unora li se va părea o adevărată varză de muzici şi generaţii. De acord, cu o precizare: o varză a la Cluj!”

 

PS După momentul zero din 30 octombrie 2015, rockerii clujeni s-au unit…

Doru Ionescu

 

Încă două lansări sunt programate la Brașov (25 martie 2016) și Cluj (data neprecizata).

http://www.librarie.net/p/267214/Timpul-chitarelor-Muzica-tineretii-Cluj

http://www.cimec.ro/Muzica/Cronici/DCFotea198.html

FOLLOW US ON:
Rock & Folk în Club
În 5 martie, ne rea

office@alterculturo.com

Rate This Article: