Monday, Aug 21, 2017
HomeRockerPETRU GAVRILĂ în țara lu’ Rammstein

PETRU GAVRILĂ în țara lu’ Rammstein

PETRU GAVRILĂ în țara lu' Rammstein

http://tvr3.tvr.ro/remixul-de-sambata-cu-folk-i-rock-romanesc-de-la-roma-i-koln_18893.html

Cineva important din industrie, de la noi, mi-a zis că n-am ce face cu muzica aia în România, să plec din ţară. I-am zis Ramonei: «Fată, carnea-i scumpă, berea proastă, să ne ducem!» Am luat două valize cu calculatorul meu, şosete şi chiloţi. Ne-au ajutat prietenii 2 – 3 luni şi am rămas la Koln, care e capitala jazzului. Metal cânţi la Berlin, la Hamburg, nu aici, dar uite că e bine. O fi oaia neagră hulită, dar are rolul ei, e băgată în seamă. De-aia am plecat de-acasă.” 

În vara lui 2014, l-am reîntâlnit pe Petru la Koln, mulţumită vechiului meu prieten Hans Knall; acolo se instalase de şase ani. În muzică. Rock! Dar și cu Petru mă consider amic, mai cu seamă că am asistat de-a lungul anilor la câteva dintre încercările (și reușitele sale) de-a păși prin rockul românesc. De LUNA AMARĂ știe toată lumea, cu ei a ajuns să cânte pe cele mai mari scene din România, ba şi în străinătate. Nu la tobe, aşa cum a încercat la începuturi, ci cu chitara! De loc din Braşov, a aflat cum stă treaba cu rockul pe lângă o trupă heavy metal din Zărneşti, EXPERIMENTAL (cred că atunci a fost și primul contact vizual cu el – în primii ani 90, epoca revistei „Rocker”, pentru mine… om fi băut și vreo bere pe la festivalul „Top T”), apoi a încercat de unul singur cu mai multe proiecte, între care EXCENTRICK, F.U.C.K. şi – la Casa Studenţilor din

Cluj – cu cei care urmau să resuscite protestul prin rock în toată ţara, LUNA AMARĂ!

Mesaj şi muzică. Nick era cu hertz, cu iubiri, tristeţi, cu inima. Mihnea era un mic disident, nu ştiu dacă i se trăgea de la frustrările lui sau de la a face ceva. Mixul ăsta între ei a dat un text bun, cu un mesaj general OK. Nick cu sufletul, Mihnea cu răutatea. Eu eram cu influenţa muzicală – mai heavy, chitara să aibă momiţe, nu grunge. Adică nu NIRVANA (ăia au distrus muzica), ALICE IN CHAINS da! Mie îmi plăcea muzica, magica… dar dacă aşa trebuia să cântăm, aşa am făcut; la o adică, aș cânta în anumite condiții și cu Copilul Minune, muzică să fie. A căzut Iliescu? În cine aruncăm? În popi, în biserică. Apoi Roşia Montană etc. E complicat, dar pentru mine conta doar muzica şi atât.” (Eu îl înțeleg perfect pentru pasul făcut, deși mi-a părut rău pentru gașcă inițial; dar nu virtuozitatea instrumentală era pe primul plan acolo, asta-i clar. Și aici am un flashback, cu plecarea mea din rock, adică de pe scene… în 1990 am încercat o repetiție cu ROND-ul lui Cristi Pațurcă, eram colegi demult în Casa Studenților din București, eu părăseam formația pe care o înființasem. Cristi începuse nebunia cu „Imnul golanilor”, Piața Universității, dar nu m-am văzut în stare să continui în acea direcție, complicat…)

Gavrilă a părăsit trupa în culmea gloriei, prin 2005. Estimp, chitaristul ardelean îşi cunoscuse (şi conştientizase) jumătatea, pe Ramona. Nu numai muzical… După mai multe trupe ori doar proiecte (în primul rând SEVEN, dar reţin și FREYA, cu Răzvan Crivaci – i-am filmat pe la Costineşti, la „Metal Heart Fest”, în 2003), a continuat cu soţia, ca duet folk (i-am prins pe la „Corona Folk”, o primă ediție a unui festival braşovean de gen, din 2007). În spatele scenei, am aflat că Petru trăia din expediente, făcea sunet prin Cluj… Avea să încerce cu Ramo şi un proiect mai dur, RA-PE, mai violent (muzical)… și atât: „Tot muzică, dar nu protest, ci dezvăluire, care e o altă poveste. Cineva important mi-a zis că n-am ce face cu muzica aia în România, să plec din ţară. I-am zis Ramonei: «Fată, carnea-i scumpă, berea proastă, să ne ducem!» Am luat două valize cu calculatorul meu, şosete şi chiloţi. Ne-au ajutat prietenii două – trei luni şi am rămas la Koln, care e capitala jazzului. Metal cânţi la Berlin, la Hamburg, nu aici, dar uite că e bine. O fi oaia neagră hulită, dar are rolul ei, e băgată în seamă. De-aia am plecat de-acasă.”

Ramona, când a înţeles care e viziunea mea, a zis bine, hai să facem cum zici tu. M-a ajutat foarte mult, nu numai cu sufletul, ci şi cu fizicul, financiar. Eu chipurile făceam sunet, nu lucram, luam peanuts, bani de buzunar. Chiria mare, în central Clujului, în cartierul Corvin. Pentru orice piuliţă trebuie şurubul corect, la noi aşa a fost – chimia perfectă. Maică-mea şi acuma cântă, de la jazz la folclor, la nunţi, iar Dumnezeu m-a ajutat să-mi găsesc nevastă muziciană, deci n-avem discuţii. O fată pe aceeaşi ţeavă, începând cu muzica.”

Prin 2006, într-un interviu și concert cu SEVEN la Club A, Gavrilă îmi spunea că din primii ani 90 și-a luat concediu definitiv în viața asta, pentru a putea să se ocupe doar de muzică… În studioul în care l-am filmat la Koln (cu Bobby, colegul cameraman care e la rândul său baterist:), Petru tocmai încheiase treaba cu doi tineri germani, parcă – dacă nu mă înșel, ceva muzică pentru un film documentar, în fine. I-am văzut plecând foarte mulțumiți și m-am întrebat scurt dacă chitaristul român mai rămăsese în branșă, așa cum îl cunoscusem în atâtea concerte în România. Eu nu mai știam de el de ani de zile…

https://www.youtube.com/watch?v=BZCVCW27Eak „Aici, după birocraţia de a intra în rândul lumii (care e mai ceva ca în România), am purces la treabă, la ce ştiu să fac mai bine – muzică, atât în acest studiou, cât şi în concert. Ramo s-a ocupat de tot confortul meu; a fost foarte bine la început, apoi foarte greu, apoi am înţeles cum stăm şi n-am mai călcat pe coji de nuci, ci de ouă. Nu e tocmai roz, dar nici urât – totul funcţionează. Iar eu n-am venit aici să mă integrez, cum se zice, ci să fac muzică. Depinde de ce ştii să faci… croitor? Gucci sa fii, Doina Levinţa, mă rog… Eşti pictor? Da Vinci să fii! Aşa ne-am propus şi noi, să fim cei mai buni în ceea ce ştim noi… Şi până acum n-am dat chix. Aici, între aceşti patru pereţi, am lucrat toate proiectele de când am venit. Atenţie, când e nevoie eu locuiesc în acest studiou, sunt nopţi în care nu mă duc acasă. Deşi fac 16 minute pe jos, dar aşa îmi place mie şi nu mă obligă nimeni. Să fac muzică!”

https://www.youtube.com/watch?v=8U75A4dIvVo Așadar un nou început, în Germania, unde muzica în sine s-a radicalizat, dar s-a și diversificat; Petru a putut să cânte tot ce a pohtit de-a lungul anilor, iar Ramona i-a fost alături nu numai în viaţa de artist, ci şi în aclimatizarea cu noua ţară, care n-a fost tocmai una simplă! În fine, au semnat cu EMI după şapte luni, direct, imediat ce le-au fost ascultate înregistrările. „Iată cele două albume: un disc «Out of Mind» cu ELECTROSHOCK, altul RAMONA G feat E. https://www.youtube.com/watch?v=XeeOoAvx0Xs Primul înseamnă Petru, mai greoi, iar partea cu Ramo e ceva mai comercială, să nu confundăm lucrurile. Deci două albume, de ce nu? Între timp, a apărut o altă propunere, de la o casă mai tare, pentru noul disc «With My Fist In Your Face». Dacă ăsta ajunge în România, mor de curiozitate.” Am editat în emisiune „Armonia”, o instrumentală pe sufletul meu, cât despre PETRU’S CHOICE (că aşa e zis noul concept), ascultaţi „Wagner’s Dream”, cu Petru la toate instrumentele. https://www.youtube.com/watch?v=5Uxh6Heh13M

Tot la Koln le-am văzut prima dată clipurile realizate cu mijloace proprii, fără pretenții, inclusiv cu secvențe live. Pentru mine a contat, firește, ce se întâmpla muzical în ele și am fost încă o dată impresionat. Nu mai spun că am recunoscut și alți rockeri români în diverse concerte. Pe lângă Hans Knall, erau Marius Rojika (Roje, acum cred că e prin Anglia), clăpar din underground-ul metalifer nouăzecist din România, bateristul Cosmin Cadar (venit pentru un concert direct de la Berlin, de-acolo de unde nu face tocmai muzică); apoi, dintr-o generație următoare pe care n-o cunoscusem în țară, chitaristul Vlad Ferariu (gestionând un alt studiou, în care l-am filmat pe Knall) și Ana Maria Suruniuc (cantautoare cunoscută seara următoare la Hans acasă, e și un articol separat pe alterculturo cu ea, de văzut evenimentele din Koln dedicate Roșiei Montane ori Colectivului!)

Nu arunc cu pietre în media din România, îmi iubesc ţara, dar să-şi facă cum trebuie treaba. Există aici posturi de radio pentru toată lumea – unul cu MADONNA, la concurenţă cu altul, cu ROB ZOMBIE. Am avut unde să-mi înşurubez – cum spui tu – muzica, simplu. Bine, am colaborat cu instrumentişti români, şi cu nemţi, cu ruşi… la concerte, la festivaluri, dar nu la înregistrări – n-am încredere decât în mine – e brânza mea, o mănânc eu cu furca mea.”

https://www.youtube.com/watch?v=hOjBs394r-A

 

Nu puteam lăsa deoparte România, o eventuală întoarcere, fie și muzicală, doar: „Nu lingi unde scuipi. N-am scuipat, dar pe România las-o să se liniştească, apoi mă duc înapoi, dacă e nevoie… Ba nu mă mai duc, pentru că nu mi-a fost bine. În vizită da! Văd Alba, Braşovul, Clujul – leagănul meu – mă duc, deci, dar nu să fac ceva acolo. A vrut Hans să mergem cu chitarele, dar nu ne-am dus, nu știu de ce, a fost ceva în aer. Emeric Imre a mai vrut să fac un proiect cu el, eu cochetez cu folkul de inimă albastră… Altfel sunt cu metalele, cu titanul, dar uite că mă sucesc pentru tine și spun că mă duc să cânt la prietenii mei, dacă m-or chema.” Ăsta-i Petru… 

https://www.youtube.com/watch?v=POYBgXXAqbY

Adaptare după Doru Ionescu – TIMPUL CHITARELOR.

Muzica tinereții… a la Cluj (editura Eikon, 2015)

Post scriptum: În curând, noul proiect SPEKTRA, aflat acum în stadiul de înregistrări în studiou!

Din 2015, TVR 3 (re)difuzează portrete ale unor trupe și muzicieni pop-rock-folk-jazz, din țară și din diaspora, în fiecare sâmbătă şi duminică de la ora 22.00, sub egida Remix! Lista completa a linkurilor catre emisiunile deja difuzate, care se pot viziona online pe site-ul TVR: http://tvr3.tvr.ro/emisiuni/remix_14038.html#articole

FOLLOW US ON:
Timpul Chitarelor ș
ALEX CETĂȚEANU –

office@alterculturo.com

Rate This Article: