Friday, Oct 20, 2017
HomeRockerNUȚU OLTEANU, un chitarist român în Suedia

NUȚU OLTEANU, un chitarist român în Suedia

NUȚU OLTEANU, un chitarist român în Suedia

http://tvr3.tvr.ro/duminica-la-tvr-3-un-remix-cu-rock-i-folk-romanesc_18698.html

„Gânduri de plecare? De copil am avut! Când am făcut Iris-ul cu colegul Emil Lechinţeanu, toată muzica era engleză şi americană. Tot ce era mai bun de acolo venea, nu de la ruşi, cum ni se tot băga în cap. Noi am vrut să plecăm dintr-a şaptea. Iar când Emil s-a decis să dispară, ca să rezolve mai repede a intrat în mişcarea lui Paul Goma, parcă a făcut şi închisoare câteva luni pe chestia asta, care însă i-a grăbit plecarea. Am vrut să fac acelaşi lucru, numai că taică-meu era ofiţer de Securitate şi şi-ar fi pierdut serviciul. Dar n-am renunţat la idee.“ 

„Eu cu Hendix și cu Clapton / și cu Winter și cu Blackmore cochetam.“

Acesta este Ion (mult mai cunoscut ca Nuţu) Olteanu, fondatorul Iris, chitaristul de la Holograf (şi de la Roşu şi Negru pentru un an), cel care l-a adus pe Cristi Minculescu pe marile scene… şi cel care, din îndepărtata Suedie, a revenit în lumina reflectoarelor cu acelaşi solist etalon al rockului românesc, trăgându-l de mânecă din Germania… Iar povestea lui de aici, folosind interviul din vara lui 2010, nu seamănă cu aceea din dicţionarele rock, că de aceea e blog:)! Dar să leg povestea cronologic şi să mai spun că în 1980, imediat după aducerea lui Minculescu, în plină edificare a legendei, Nuţu a trecut vreme de un an la trupa cu firmă a lui Liviu Tudan.

„Cât am fost la Roşu şi Negru, eram vreo patru care doream să plecăm: sunetistul Dorian Ciubuc, eu, celălalt chitarist Perin Boian, venit de la Timişoara, şi bateristul Nelu apărut şi el de la Iris. Ajuns în America, Emil ne-a trimis o schemă cum să trecem Dunărea, pe la Severin, cu un cauciuc de tractor. Şi ne-am dus noi să investigăm, cum văzusem în filmele de aventuri. Cu câţiva kilometri înainte am oprit maşina, am dezumflat un cauciuc (ca să nu bată la ochi grănicerilor care roiau în zonă). Nu ne-am gândit prea mult că au şi apărut. Eram sub un pod, le-am zis că de fapt am oprit să facem pipi, dar n-aveai cu cine discuta. Am umflat roata la loc şi aşa a eşuat tentativa noastră.“

Nu marea, dar nici Dunărea nu era de încercat cu degetul. În schimb, ce s-au gândit foştii trupeţi de la Iris? Să-şi încerce norocul pe uscat. Apăruse Perin Boian din vestul ţării, aşa că împreună cu cei doi a plănuit o excursie în Germania. Democrată, ca să nu miroasă urât. Timişoreanul era în legătură cu un concitadin deja dispărut într-acolo, Dietrich Krauser, care i-ar fi trecut din Berlinul de est în cel de vest. Au depus actele, au venit şi paşapoartele. Numai că Nelu era căsătorit, iar soţia lui a dat un singur telefon, la tatăl lui Nuţu. Acesta l-a forţat să-şi retragă documentele, aşa că doar timişoreanul a plecat (şi dus a fost). Chitaristul fondator de la Iris avea să se întoarcă la formaţia care i-a dat nume, pentru a înregistra discul numărul 1 al hard rock-ului românesc. Mai apoi, avea să treacă la Holograf pentru încă un disc esenţial pentru muzica românească, al doilea album, zis şi cel galben. Dar şi din noua gaşcă a început lumea să plece direct peste graniţe… https://www.youtube.com/watch?v=qoB0whvpeuM

„Ăsta s-a dovedit cercul vicios al vieţii mele – de pe unde cântam plecau oamenii pe capete! Marty Popescu este următorul exemplu, tot cu destinaţia Germania. Eu mă consolam cu un alt prieten chitarist, Dan Bădulescu, care-mi ţinea teoria chibritului… Că noi suntem ai acestui pământ şi ne-am născut ca să facem tot ce se poate pe aici… Până într-o zi când am aflat că şi Dan rămăsese în Kuweit. El a fost şi primul la care am ajuns în Suedia, pentru că pe 5 mai 1990 am reuşit să mă căsătoresc şi astfel să emigrez şi eu legal.“

https://www.youtube.com/watch?v=ANq27NddaqE De bine ce plecase, Nuţu a răspuns colegilor de la Holograf atunci când l-au chemat să reîntregească trupa în Anglia, pentru ceea ce părea să devină punctul culminant al muzicienilor rock români: înregistrări, concerte de club… Tocmai ce se pregăteau să lanseze un disc şi găsiseră formula ideală a promovării sale cu piesa „Farewell to Communism“ (am un reportaj de senzaţie făcut de englezi, cu producători care vorbeau la modul laudativ despre rockerii ieşiţi de sub comunism), când într-o bună dimineaţă s-au trezit cu tot planul anulat – începuse mineriada şi nimeni nu mai credea în anticomunismul românilor!

„Stockholm-ul e un oraş superb, i se spune «Veneţia Nordului». Suedezii sunt oameni de cuvânt, disciplinaţi. Greu îţi faci un prieten printre ei, dar când ţi-a ieşit acest lucru, îl ai pentru toată viaţa. Mulţi spun că sunt reci, aşa pare, dar totul se schimbă după ce reuşeşti să le spargi pojghiţa. Cât despre show business, aşa cum probabil ştii, suedezii sunt doar nouă milioane, dar ţara lor e a treia exportatoare de muzică din lume. Au toate genurile foarte bine reprezentate, nu mai vorbesc de rock, la ei trăiesc şi trupele vechi foarte bine; se reunesc, dau concerte şi turnee, cel mai recent exemplu este Europe, care au şi scos un disc foarte bun!“ https://www.youtube.com/watch?v=d7uXm3-XR6M

https://www.youtube.com/watch?v=KVlOp8vVt94

Aşadar, calule mănânci ovăz? Bineînţeles: Nuţu se descurcă relativ uşor, ajunge să aibă trupă şi să predea la o şcoală de muzică. La festivalul „Rock 92“ este invitat de fostul sunetist Dorian, acum organizator, să cânte cu Ion Olteanu Band. Concertează cu diverse formule în tot nordul scandinav, revine şi în România în vacanţe sau pentru diverse evenimente Holograf, ori Iris. În 2010, când cu filmarea, avea încă o trupă – Sabbtail – foarte promiţătoare, cu un disc gata înregistrat, video, totul pregătit pentru un turneu în Carpaţi. Dar n-a fost să fie, rockul ajunsese pe aici la minimul curbei. Trupa sa de bază a rămas peste decenii Led Boots, în ultimii ani concertând şi cu Cristi Minculescu! https://www.youtube.com/watch?v=BEY94dNWjcs

„Nu pot uita vreodată în ce concerte supraaglomerate am cântat cu formaţiile mele din România, culminând cu anul 1986 când am susţinut cu Holograf 500 de cântări, de multe ori câte două pe zi… Oamenii ăia nu au murit, ba au apărut noi generaţii de rockeri, ai văzut ce lume s-a strâns la AC/DC, la Rammstein şi la atâtea alte trupe cu nume din rockul mondial care cântă la noi. Şi atunci nu înţeleg de ce, atunci când vreau să cânt acasă, mi se tot spune că rockul a murit în România.“

În emisiunea cu el de la TVR Internaţional am putut vizualiza şi un proiect românesc din Suedia, de care nu se ştiu multe în România, dar care a făcut valuri ulterior. Mess Doctors l-a adus lângă claviaturistul Doru Apreotesei şi fostul toboşar de la Timpuri Noi, Răzvan Moldovan. Mai târziu, acesta din urmă a importat acasă încercările muzicienilor emigranţi, care până la urmă au născut primul repertoriu Partizan. https://www.youtube.com/watch?v=9kgt2aWRsFA Pe de altă parte, Nuţu are înregistrate în nume propriu numeroase piese („Dunărea delta blues“ – aceasta apărută oficial, în 2014, pe „Discul emigranţilor. Muzici din diaspora“ -, „Descântec“…), unele născute dintr-un dor de România rar întâlnit la cineva care a făcut ochi şi urechi în muzica occidentală şi a cărui tinereţe a fost o permanentă goană după aurul (muzical)… anglo-american.

„Mă voi întoarce mereu în România, pentru că e ţara mea în care m-am născut, am crescut, am făcut şcoala şi toate cele. E adevărat că n-am stat mult pe la şcoală, că eram atras deja de chitară, dar am rămas cu ceva; oricât am hulit eu atunci sistemul comunist, uniformele şi matricolele, am primit multe informaţii care mi-au folosit ulterior cât nu mi-aş fi închipuit atunci. Am trăit în România 33 de ani şi, cum viaţa e un summum de amintiri – aşadar ceea ce-ţi mai aduci aminte înainte de a dispărea –, am ditamai viaţa de retrăit şi de povestit, de aceea mă întorc tot timpul. Acolo am familia, inclusiv cea a soţiei – pentru că sunt recăsătorit cu o româncă – şi prietenii.“ https://www.youtube.com/watch?v=oNyGGAQB-vk

„Pe Aleea Ciceului din Berceni / stau acum și mă tot gândesc / toți așteaptă de la mine și chitara mea / să le cânt, să le povestesc / de un timp de demult / și nu pot să nu zâmbesc…“ („Dunărea delta blues“)

Doru „Rocker“ Ionescu

FOLLOW US ON:
MARIA NAGY face nave
Povești cu cântec

office@alterculturo.com

Rate This Article: