Saturday, Oct 21, 2017
HomeCarțiNICU ALIFANTIS strikes back!

NICU ALIFANTIS strikes back!

NICU ALIFANTIS strikes back!

NICU ALIFANTIS, altfel decât până acum?

Scenă din metrou: mulți care stau pe facebook, puțini care citesc cărți (între care mă număr și eu, ‘telectual car‘ va să zică:)… Numai că ei – joc simplu, eu – joc dublu, cum ar fi zis Toma! Că și eu, în „FaceCarte” (de Nicu Alifantis, ca să nu mai lungesc pelteaua), tot la facebook mă zgâiesc. Că asta a găsit „brăileanul de profesie” să lanseze, laolaltă cu discul „Madame Don Amour (cântece de iubire)”, de câteva săptămâni! Și-a luat liber câțiva ani în care a depus diverse texte pe facebook-ul propriu, pe care acum le-a transcris într-o carte… Subiecte? Personaje din viața reală, stări și gânduri, cu toate „pârâte” în mediul virtual! Acolo, pe profilul fb ca al fiecăruia dintre noi, unde te întreabă mereu „La ce te gândești?”

Eu îi zic „Gura lumii slobodă” și nu-l folosesc decât atât cât îmi trebuie, cât mai puțin cu putință (dar fără el, ce-i drept, nu pot). Pentru Nicu este „Buturuga mică” și trebuie să-i dau dreptate. Dar asta e doar ceva din cuvântul său înainte. Și încă un mic citat, superb, din prefața lui Ioan Es. Pop: „Există două Facebook-uri pe lumea asta: unul utilitar, al lui Mark Zuckerberg, și altul poetic, al lui Nicu Alifantis. În FaceCartea lui Alifantis mă simt cel mai acasă…”

O primă secțiune conține Poeme, vă divulg titlurile câtorva: Florian Moțu Pittiș, Bună seara prieteni!, Dobre vecer Dobre Gabi, Emil Brumaru, Urare… O fi sensibil muzicianul, inclusiv în versuri, știm de mult cu cine avem a face, dar să vedeți ce texte i-au trecut prin suflet! Urmează Portretele, la care am adăstat (și am recitit, ca să fiu cinstit) la greu. Poate pentru că știu multe dintre personaje și le-am comparat imaginea în ochii Alifantului cu aceea pe care o am eu despre fiecare… Nichita, Nina Cassian, Corifeii, Dinu Săraru, Marinuș Moraru, Ștefan Iordache, Adrian Enescu, Toca, Traian Cosma, Marcela Saftiuc și două chitare, Zan – Chanson pour mon amour!, Oamenii mari de la Teatrul Mic, Evandro, Valeriu Sterian… Apoi Povestiri, care trebuie descoperite de fiecare, Jurnalul de drum la care încă n-am ajuns… dar nici n-am mai așteptat, bucuria de a semnala și eu aici „FaceCartea” lui Nicu Alifantis e prea mare, imediată. Într-o zi va trebui să-mi fac și eu curaj și să-i scriu și eu Nicului amintirea personală a turneului de lansare cu ZAN – „Neuitatele femei” de prin 2003. I-am urmărit pas cu pas, timp de mai multe weekend-uri, culminând cu concertul de la București, clubul Prometheus… (doar așa putea ieși Remixul dedicat lui: http://tvr3.tvr.ro/un-portret-de-decembre-cu-nicu-alifantis-la-tvr-3_14899.html)

Post scriptum: La târgul de carte nu-știu-care, în rotunda de la târgul expozițional, să fie vreo doi ani de atunci, am ajuns în ultimul moment la standul editurii Integral, la lansarea celor două volume ale lui Nicu Covaci la care am ajutat și eu. Și cum stăteam eu mai în spate, mă uit spre stânga, unde era alt ciopor de lume… Editura Nemira, de unde Nicu și regretatul Valentin Nicolau îmi făceau semne cu mâna, în timp ce prezentau, cred, volumul „Scrisori nedesfăcute” al lui Nicu (Alifantis). M-am cam înroșit, dar nu puteam să plec de aici de unde abia ajunsesem. Atunci l-am văzut ultima dată pe dl Nicolau, singurul director al TVR iubit de angajații săi (este firește punctul meu de vedere). Nu l-am cunoscut personal decât după ce a plecat din TVR; voia să reediteze prima mea carte „Timpul chitarelor”, să-i fac și o emisiune la un radio pe care voia să-l deschidă, în fine… L-am urmărit mai mult în viața publică – ales în C.N.A., ar fi rămas cu o condiție: să fie șef, ca să poată urni lucrurile. Ceea ce nu s-a întâmplat, așa că și-a dat demisia. Avea să fie ales, din nou, reprezentant al nostru, al salariaților SRTV în Consiliul de Administrație al Televiziunii. Pentru noi o speranță, pentru cei de sus o belea. Așa că și-au adus aminte sau au inventat nu știu ce lege cum că, nefiind angajat, nu poate să fie în CA al TVR. La scurt timp, s-a retras brusc și definitiv din viață, nu și din amintirea noastră. Când îl văd pe Nicu, eu mi-aduc aminte și de Valentin Nicolau. Dumnezeu să-l odihnească, cu scuze pentru digresiune… dar de-asta scriu aici, nu?, ca să mai oftez și eu.

Anul trecut, în 12 februarie, ARCUB a organizat o întâlnire (fantastică pentru mine, poate și pentru că am fost scos din intimitatea interviurilor obișnuite, la care nu asistă decât echipa de filmare) în seria Trialogurilor, cu Nicu Alifantis și Mircea Baniciu, pe care am avut marea onoare, plăcere și… emoție să o moderez. Așadar cu public. Ce povești s-au spus acolo… cele mai multe necunoscute mie, deși aveam deja la activ mai multe interviuri cu fiecare dintre monștri… nici acum nu m-am dezmeticit din ele, sper că s-a păstrat filmarea, ar fi păcat să se piardă.

În rest, îl iubesc și mai mult pe Ali-Fan-Tis pentru deschiderea resimțită la citirea „FaceCărții”, o s-o găsiți și pe www.alifantis.ro și o să-mi fac mea culpa în public pentru un fel de gafă pe care sper să mi-o ierte… Între puținele melodii pe care le mai țin minte (voce și chitară) din adolescență tronează și „Emoție de toamnă”. Acu tot vreun an – doi, eram la nunta unor foarte buni prieteni; o nuntă la care au fost invitați și-au cântat, printre alții, Zoia Alecu, Ducu Bertzi, Mircea Vintilă, mulți, unul și unul. Nicu a lipsit atunci, având concert pe alte meleaguri. Așa că, după ce-am depășit numărul critic de pahare și a fost recuperată mireasa, parcă, m-am dus frumușel pe scenă și i-am ținut eu loc Nicului, cântând melodia în cauză. Bine, rău, n-are a face, gestul contează, mi-am zis. Până a doua zi, când mi-am dat seama ce-am făcut, în fața ditamai artiștilor, și m-am înroșit de unul singur… până ce m-am dres cu o bere.

Dacă nu ați ajuns la carte încă, am bucuria să pun la bătaie, cum se zice, trei volume, semnate chiar de Nicu; a ținut musai să le ofere, mi-a dat mână liberă să organizez concursul, iar e o postură inedită pentru mine, încă o dată plăcută. Pentru aceasta, orice gând despre Nicu Alifantis, despre unul dintre cântecele sale de iubire sau ce vă mai trece prin cap este așteptat pe adresa de contact a site-ului (office@alterculturo.com). Și nu, nu e cazul să vă simțiți în concurență cu citatul pe care l-am ales, încă dinainte de a începe să scriu cele de mai sus, pentru sfârșitul de articol: „Să smulgem fildeşii lui Alifantis / şi din Mediterana tot ce-a fost Atlantis, / să-l auzim cum cade, cum şoimul cel vânat / leneş şi în cascade, într-un alt fel, păcat; / când cântă parcă moare o taină dintr-un grec / şi tot ce e în mine zare, arată a înec, / dar nu-n sărata mare, ci în ceva cu mult mai mare.” (Nichita Stănescu)

Doru Ionescu

PS Puteți trimite mesajele dv pentru concurs până duminică 17 aprilie 2016 inclusiv; vă rugăm să aveți în vedere că nu ne permitem să expediem cărți în străinătate, mulțumim pentru înțelegere:)

PPS Rezultatele concursului nostru – Cei trei câștigători ai cărților cu autograf sunt: Flavius Boncea (Timișoara), Doinița Codreanu (București) și Aurel Dumitriu (Suceava). Am primit adresele dv, cărțile sunt de miercuri pe drum… poștal. Vă mulțumim și vă așteptăm în continuare pe paginile noastre… AlterCulturale… La așa artist, așa fani!

FOLLOW US ON:
BLAZZAJ, o trupă ti
Jurnal de arhivă TV

office@alterculturo.com

Rate This Article: