Saturday, Nov 18, 2017
HomeScripta manent MRAMONY BORDEIANU – „Nebunul cu ochii închişi”

MONY BORDEIANU – „Nebunul cu ochii închişi”

MONY BORDEIANU – „Nebunul cu ochii închişi”

„Ăsta-i balconul meu, de aici mă uit la stele – una pe firmament e deosebită, nu se vede cu ochiul liber, dar cu un telescop se poate observa, iar cineva o știe, e un cadou… Ai văzut și mașina mea ce număr de înmatriculare are: 2621, ce coincidență. Cu toate par că nu sunt decât niște numere abstracte și matematică. Fiind dintotdeauna un misteriu pentru mine, aceste numere au un aspect total romantic în mintea mea; așa sunt eu mai romantic, așa a fost să fie. Putea să fie mai frumos? Cu timpul trebuie să îți urmezi inima, indiferent de drumul pe care îl alegi, altfel viața n-are rost; și nu uita: trebuie să-ți trăiești viața ta, să-ți urmezi propriul tău destin, nu pe al altuia!” În partea a doua a emisiunii Remix din 1 octombrie 2016,  interviul de la Osnabruck (2011): http://www.tvrplus.ro/editie-remix-493163

Pe Mony (Florinel) Bordeianu l-am cunoscut mai bine, mai intim dacă vreți, prin toamna lui 2011, atunci când l-am vizitat acasă, la Osnabruck (în nordvestul Germaniei), să filmăm un interviu – portret pentru TVR Internațional. Atunci i-am aflat povestea vieții, cu atâtea răsturnări spectaculoase de situație. Cu cele mai multe alegeri motivate strict emoțional. Dar tot n-am aflat destule nici după ce ne-am întâlnit pentru carte. Certificatul cu steaua a apărut de curând şi ne-a lăsat pe toţi mască; poate tu, cetitoriule, ai şi tu vreo stea (pe pământ, nu în gând, vorba unui bard:), eu n-am nici acolo, nici dincolo, poate „dincolo” doar, văd eu când o fi să fie. Mie pur şi simplu mi-a plăcut să încep emisiunea – iar acum prefaţa (mă autoplagiez, să vină comisia de doctorate!) – cu acea aserţiune, venită la finalul interviului, pe balcon, la un pahar de vin roşu, cum să uit…

Celebrul solist Phoenix din vremuri-le beat a plecat legal din ţară, în 1970, în plină glorie, după un concert de adio… cu cântec, stabilindu-se în Statele Unite. A revenit în România pentru a se căsători şi a-şi duce marea dragoste peste ocean, însă în 1977 a redeschis capitolul care părea încheiat pentru totdeauna. Când grupul său de suflet a fugit în Germania, a fost de-ajuns un telefon ca să lase totul baltă și să se întoarcă în Europa, la semnul lui Nicolae Covaci. Şi că veni vorba de El Lider Maximo, să nu care cumva să credeţi că viaţa-carte a lui Mony e un fel de „Învăţăturile fiului Teodosie dinspre tatăl său Neagoe Basarab”… Revin:

Părea să se fi întors la boema vieții de trupă rock, dar realitatea devenise cu totul alta. Reuşitele muzicale aveau să vină mult mai târziu, în niciun caz la nivelul acelora din anii ’60. După mai multe încercări într-o nouă formulă Phoenix, Mony a trebuit să-și vadă de viață în nume propriu, ca toți ceilalți colegi. A stat în apropierea scenelor alături de unul ori altul, a încercat chiar un disc single solo, la jumătatea anilor ’80. După 1990 a început să revină în ţară cu Phoenix, pe măsură ce colegii din perioada sa de glorie s-au reunit, atunci când Covaci a putut edifica un concert, un disc… Totul a culminat în 2008, când – împins de liderul trupei – a lansat discul solo (înregistrat tot cu ciracii din Phoenix, mai vechi ori mai noi) „Back to the Future”.

La 63 de ani, l-am găsit în apartamentul său, fredonând melodii noi şi încercând să scrie o carte despre viaţa sa! Lucra la un mare „ImpEx” din industria alimentaţiei şi plănuia să înfiinţeze o filială românească; așadar, cel mai mult îşi dorea să se restabilească în România. După câțiva ani, în noiembrie 2015, cartea rămăsese în stadiul de proiect, Mony urma să se pensioneze… dar ce mai conta, când în primăvară cântase într-un întreg turneu cu Phoenix? Atunci, la Hard Rock Cafe, când a venit să cânte cu Nicu și cu A G Weinberger într-un concert inedit la lansarea firmei Rock House Events, i-am povestit owner-ului Cristian Radu Nema de visul neîmplinit al lui Mony.

Care Cristi nu era nou în branșă, nici între fanii Phoenix. De altfel, cu Cristi m-am cunoscut exact la lansarea din 2008 a discului lui Mony, când acesta îi realizase un videoclip. Totul s-a petrecut instant, Cristi a achiesat din prima la ideea unei cărți – interviu, ne-a pus la dispoziție reportofonul; cu Mony m-am revăzut după două săptămâni la Timișoara, pentru a-mi înmâna toate fotografiile sale… Iar lumea a devenit și mai mică atunci când l-am sunat cu Cristi pe Costel Postolache de la editura Integral, cel care îi scosese lui Nicu ambele cărți, reeditarea celei din 1993 (când tot Costel lucrase efectiv şi la primul volum, pentru Nemira) lansată laolaltă cu atât de așteptatul (și neașteptatul, dacă nu l-ați citit) volum secund… Costel a zis da pe loc, Sevi și Bogdan de la Rock House Events au transcris interviul și iată-ne în 4 iunie 2016, ora 14, la târgul de carte, cu volumul la stand. Restul e istorie, cum se spune… o poveste cu cântec și, mai mult decât s-ar fi așteptat poate mulți dintre fanii Phoenix, cu mult suflet…

„Într-o zi, păsări albe vor zbura / sunt cu voi, înainte sunt cu voi / au căzut mame, taţi, copii răniţi / au căzut, dar au învins / şi-ntotdeauna vor învinge. // Cor: Într-o zi păsări albe vor zbura / şi poporul va simţi pace-n ţara mea şi-a ta. / Am învins, libertatea e preţioasă / preţu-i scump, dar am învins împotriva tiraniei.“ („Păsări albe“, una dintre primele melodii ale Revoluţiei Române, scrisă, înregistrată şi difuzată de Erlend Krauser şi Mony Bordeianu în zilele cu pricina)

Doru „Rocker” Ionescu

Post scriptum cu Cornel Chiriac şi Mony Bordeianu

– Ştiu că aţi avut multe necazuri cu scumpa noastră Televiziune, care mi-a mâncat şi mie mulţi ani din viaţă de altfel. Şi iată că avem aici o serie de înregistrări pe care formaţia Phoenix le-a efectuat în platouri, pentru o emisiune care până la urmă n-a mai avut loc. De altfel, şi redactorul şi-a luat lumea în cap – Gabriela. Piesa «Ce viaţă aspră» care se intitulează acuma «Mamă, mamă». De ce aţi fost nevoiţi să schimbaţi?

– Pentru că era despre viaţa aspră, ceea ce nu era voie să fie la noi. E un fel de parodie la adresa unor tineri…

– Eu o găsesc chiar moralizatoare!

– Da, tânărul trebuie să lucre…

– Da, iată că aici începe demenţa: atitudinea regimului faţă de tineri pe de o parte, pe de altă parte faţă de formaţiile de muzică modernă, pentru că de fapt nu se sesizează adevăratul înţeles şi adevărata semnificaţie şi utilitate a unor asemenea producţii. Piesa în sine dă o explicaţie asupra unei crize acute a tineretului, pe care regimul nu e în stare să o rezolve, altfel cerând tineretului să contribuie, să fie util la construcţia societăţii superioare socialiste, pe de altă parte neoferindu-i condiţiile minime.

(Piesa în emisie, n.a.)

– Iar acum, una dintre înregistrările efectuate în studiourile noastre, ce e cu ea Moni?

– «Freedom», în general toată bucata exprimă un fel de bucurie, deja, de libertate, adică cer lumii să vină cu mine jos la râu să cântăm acest cântec de libertate. Melodia nu e tristă ca cele din ţară, e una veselă, făcută aici.

– Eşti decepţionat?

– Puţin da, de Germania…

– Vom face mâine o comparaţie între tineretul occidental pe care l-ai găsit aici şi cel pe care l-ai lăsat în ţară. Spun de pe acum că această comparaţie înclină în favoarea tineretului nostru din anumite puncte de vedere. Iar acum să ascultăm «A Song of Freedom», înregistrare la care eu l-am ajutat pe Moni la tobe. Dar încă ceva: Ce piese ai mai adus, care să fi pricinuit necazuri formaţiei?

– Prima e un poem frumos (iată poezia) – «Vântul hain» nr. 1 şi 2 a făcut parte din opera noastră din 1969, că şi de asta s-au legat…”

(Radio Europa Liberă, 1970)

Post post scriptum

Dacă s-a încumetat cineva să citească până aici, un bonus pritocit abia după ce am văzut cartea apărută: Mai sus sunt citate două melodii ale lui Mony care – bag samă acum – închid între ele lipsa lui din România: „Song of Freedom“ respectiv „Păsări albe“, niciuna nefiind pe vreun disc. Un imbold pentru o nouă producție, dacă ni se permite, două item-uri cu un anumit mesaj… Let the good times roll, Mony! În românește… Vremuri (n-am găsit altă rimă:)

foto: Ioana Chiriță, Emilian Urse, Cristian Radu Nema, arhivele personale Mony Bordeianu, Alex Daneș și Doru Ionescu

FOLLOW US ON:
EUGEN GONDI, plastic
ALEX SIMU de la Est

office@alterculturo.com

Rate This Article: