Sunday, Nov 19, 2017
HomeÎn curând, în jurul lumii ... româneștiMICHAEL CRETU duce meșteșugul lui Johnny Răducanu la Manchester… and more than that

MICHAEL CRETU duce meșteșugul lui Johnny Răducanu la Manchester… and more than that

MICHAEL CRETU duce meșteșugul lui Johnny Răducanu la Manchester... and more than that

De numele Mihai Crețu / Michael Cretu se aude la nivel național în contextul festivalului – concurs de la Brăila, care de câțiva ani urcă în poziția de brand în constelația jazzului românesc. O manifestare internațională la care fanii marelui JOHNNY RĂDUCANU se întâlnesc cu compozițiile acestuia, dar și cu generațiile următoare de muzicieni ai unui gen căruia contrabasistul și pianistul născut la Dunăre i-a închinat viața întreagă. Popularitatea acestei muzici în România se datorează și lui, un motiv în plus pentru nepotul său să-i ducă mesajul mai departe.

JOHNNY RĂDUCANU INTERNATIONAL JAZZ FESTIVAL AND COMPETITION – Brăila 2016. Talk and Solo D Bass Recital – duminică 23 octombrie, Teatrul “Maria Filotti”: “Sunt foarte bucuros pentru posibilitatea de a prezenta același show cu care anul acesta am participat la Festivalul de la Edinburgh – UK. Cu ajutorul imaginilor, voi vorbi despre familie, Petrea Crețu, Johnny Răducanu și despre locul orașului meu natal Brăila în cultura europeană! Va urma un recital dedicat familiei, lui Johnny și Brăilei.”

De ultimă oră, un recital similar este anunțat pentru 28 aprilie 2017, la New York University!

Înainte de a intra  în poveste, un prim extras video cu trupa MIRO, cu care Mihai a lansat recent un disc: „Time for Change”. https://www.youtube.com/watch?v=QslPRmVxJq0

„Dacă vreau să impresionez, să arăt şi altceva, trebuie să fac apel negreşit la muzica românească, să spun ceva nou, interesant, asta-i ideea; niciodată n-am dat greş cu inspiraţia din folclorul românesc.” Auzisem de mult de nepotul lui Johnny, îl şi găsisem pe net la universitatea unde-şi făcea veacul, dar în singura mea excursie în Anglia n-am depăşit suburbiile Londrei. Ocazia – unică – a venit însă de la dna Mihaela Jurma, organizatoarea unui concert „In memoriam” la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, în 12 martie 2015. În urma interviului, am putut edita doritul portret, acum difuzat de TVR 3 sub egida Remix / Povești de viață… cu cântec!

Un portret al muzicianului – fără urmă de nepotisme:) – dar cu un necesar omagiu (cum am mai făcut şi în alte cazuri de muzicieni dispăruţi) al contrabasistului pentru unchiul său, transferat şi emisiunii, concomitent o reverenţă marelui Johnny. Mihai Creţu a fost de altfel martor ocular la urcuşul jazzmanului de la Brăila: „Cea mai veche amintire cu el e de pe la opt ani, când unchiul meu venea la tata şi vorbeau despre muzică, uneori şi în privinţa mea. Nu erau hotărâţi să mă dea notelor muzicale, aşa că am început de fapt târziu. Mama a susţinut că, dacă Johnny era deja o valoare internaţională la contrabas, să fiu îndrumat spre acelaşi instrument. Fiind vorba de unul voluminos şi greoi, nu aveam cum să-l manevrez de la acea vârstă, aşa că am început după vreo patru ani. Ţin minte că a venit cu mine la liceul de muzică, la examen; am luat şi aşa am intrat în tainele contrabasului.”

Nepotul şi-a dat seama, în paralel cu propria-i evoluţie în muzică, că Johnny nu era doar un mare interpret ci şi un autor, un compozitor valoros. Scrisese încă din timpul liceului de muzică, pentru prima dată, piese crossover de jazz şi muzică clasică, a lucrat apoi cu un cvintet, au dat şi un concert de pomină la Biblioteca Americană din Bucureşti. „Mi-am dat seama că era deja un mare compozitor, realizam că va rămâne în istoria muzicii româneşti.” Detalii despre întâia colaborare scenică cu maestrul său: „Primul meu concert jazz a fost alături de unchiul meu – Johnny divorţase, a locuit la noi, aşa că m-am antrenat la contrabas cu el cântând la pian, apoi în trio cu un tânăr baterist, astăzi celebru – Tudy Zaharescu.”

Norocul meu cu arhiva TVR, în care am dibuit o secvenţă chiar din acel prim concert, la o adunare sărbătorească a clubului de jazz de la Sibiu, care împlinise în 1980 un deceniu de activitate. Florian Lungu are înregistrat şi un comentariu, în care prezintă grupul inedit şi piesa „Ragtime-ul frunzei de arţar” (pe care Mihai a văzut-o în premieră, aşadar, după 35 de ani). „Cu el am început, dar nu numai eu – Johnny a încercat mereu să promoveze tinerii muzicieni, prima dată la Club A, apoi la festivalul de la Sibiu, la Biblioteca Americană. Eram la şcoala de muzică clasică, dar studiam deja cât se poate de serios jazzul!”

Prin 1986, tatăl lui Mihai era foarte solicitat să cânte la pian în diverse locuri publice din străinătate. Când nu a mai făcut faţă, şi-a trimis fratele şi fiul, respectiv pe Johnny Răducanu şi pe Mihai Creţu. Iar la Atena, după câteva luni de cântat prin hoteluri, cei doi au înregistrat o bandă de magnetofon. „Ne-am gândit că ar fi bine să studiez în străinătate, dacă tot putusem să ieşim din ţară. Am făcut acel demo şi l-am trimis La Cincinnatti, pentru o bursă. Am primit doar jumătate din sumă, ceea ce mi-ar fi acoperit studiile,

dar nu şi întreţinerea personală; pe vremea comunismului, era greu cu banii. Am încercat totuşi să mă agăţ de acea ocazie, am vrut să plec… Nu din Atena, ci din România, dar ştiţi cum era, tata şi Johnny n-ar mai fi primit niciodată aprobare dacă eu aş fi dispărut. Aşa că am revenit în ţară, iar la secţia de Paşapoarte mi-au zis că în România se putea studia mai bine ca în SUA. Punct şi la revedere (râde, n.a.).”

Johnny Răducanu ajunsese, la graniţa anilor ’80 – ’90, într-un echilibru stabil cu autorităţile culturale comuniste. Reuşise să cânte de atâtea ori în străinătate, dar revenise de fiecare dată, mai devreme sau mai târziu. La rândul lui, nepotul tânjea după o sesiune de perfecţionare a studiilor afară. Află între timp de un mare contrabasist din Manchester, pune la cale să-i ceară o bursă, dar vine Revoluţia Română! De la un concert întrerupt, iese pe stradă, în centru îi găseşte pe manifestanţi, tumultul acelor zile îl sperie şi azi. „Peste şase zile, când s-a putut, am fost să-mi iau viza la Ambasada Marii Britanii şi pe 10 ianuarie 1990 dădeam examen la Conservatorul din Manchester. Bursa lor a fost mai bună ca cea din America, şi iată-mă astăzi, tot acolo, dar şi director muzical al unei orchestre.”

În general, muzicienii români sunt  bine pregătiţi când pleacă în străinătate. Mihai recunoaşte, însă, că adaptarea nu a fost deloc uşoară. Nu atât cu muzica predată la Conservator, cât cu stilul „englezesc” al repetiţiilor cu orchestra. „Eu cântasem în orchestra simfonică a Radioului, însă în Anglia sunt foarte bine pregătiţi în tot ce ţine de ansambluri, instrumentiştii cântă de mici în orchestre. Eu am fost uluit, mai ales că eram şi ceva mai mare, am simţit că trebuie s-o iau de la început. Pentru mine, nu există în toată lumea muzicieni de orchestre simfonice mai tari ca ei.” În timp, tânărul contrabasist s-a integrat cât se poate de bine. În emisiune, am editat secvenţe cu Manchester International Roots Orchestra, cântând cot la cot cu instrumentişti importanţi, precum pianistul George King ori bateristul Mykey Wilson. Una dintre piesele concertului respectiv i-a aparţinut, fiind dedicată lui Johnny Răducanu. https://www.youtube.com/watch?v=9ReVhrhKbNQ&list=PLSqHnzgIq61cvcMbZ4HxjjQyAd2W3VFcc

„În schimb, la solistică, britanicii nu stau aşa bine, în România corzile zic ceva, la noi e tradiţional şi cântatul cu vocea, pentru că există un feeling special, în transmitere şi interpretare. E ceva care provine din interiorul muzicianului, ceea ce n-am putut să prea văd în Anglia; rar un solist englez, deci majoritatea sunt străini – asiatici, ruşi, români. Dacă vorbim de adaptare la limba vorbită, ei au accente după diverse zone, nu  a fost uşor oricâtă engleză ştiam eu de acasă. Şi relaţiile interumane funcţionează diferit.”

Din 2013, Brăila a instituit un festival – concurs internaţional dedicat memoriei lui Johnny Răducanu. La prima ediţie, invitatul Michael Cretu a cântat alături de un virtuos al instrumentelor de suflat, invitat şi în juriu, acum stabilit in Olanda – Alex Simu. A ieşit ceva inedit la intersecţia, orizonturilor celor doi – world music. La Bucureşti, în 2015, Cretu a cântat cu Johnny Bica, pianist de ultimă generaţie, dacă nu mă înşel de la Cluj. De astă dată jazz şi blues, inclusiv din opera lui Johnny.

https://www.youtube.com/watch?v=NaV1PmIV9GU Pentru mine, revelator a fost momentul în care a urcat pe scenă Holly Marland, interpretă cu vocea şi la kora, cu care Mihai alcătuieşte de mai mult timp un foarte interesant grup – STRINGBOXES – cu rezonanţe aparte, plecând de la timbrul acelui instrument african deosebit. Cei doi combină sonorităţile acestuia (pe fondul oferit de contrabas) cu muzica tradiţională din diverse zone ale lumii. „Încercăm să punem în practică cunoştinţele noastre din muzica clasică, contemporană, world, jazz…” Holly a adăugat cu multă solicitudine: „Muzica din Anglia, din insulele britanice, are un foarte puternic conţinut melodic şi e cântată cu sinceritate, din inimă, într-o uniune a spiritului cu tradiţia populară. Ea spune poveşti arhetipale, cu personaje principale / caractere centrale care ne ajută să învăţăm lecţii de viaţă. La britanici, ca şi la români sau la africani, există elemente comune, pe care noi am început să le punem cap la cap prin această muzică nouă la care lucrăm. Se adaugă faptul că folclorul s-a transmis după ureche – muzica, textul, ritmul care au rămas peste timp sunt realmente puternice.”

Mihai a revenit în țară și în 2015 (aici live cu același Alex Simu), încercând să dea şi el o mână de ajutor la pregătirea unei noi ediţii a festivalului brăilean. „Cam la aceasta se reduce activitatea mea din România – vin doar să cânt, în primul rând în memoria unchiului meu, căruia îi datorez foarte mult. Un filon pe care îl încerc şi în Anglia – am în proiect o piesă de teatru, în care istoria lui Johnny şi a familiei este centrală în dezvoltarea scenariului. Lucrez la Conservator, cânt fie cu Holly, fie jazz ca freelancer, în mai multe formule şi componenţe. Există destule proiecte care mă atrag, iar pe de altă parte Conservatorul Regal din Manchester e un loc special, nu numai prin celebritatea sa în lume, dar şi pentru mine în particular.”

Așa s-a întâmplat în  toamna lui 2016, când Michael a cântat la Londra (The Queens Theatre – Hornchurch) cu WAYNE ELLINGTON QUARTET, celebrând personalitatea lui Nat King Cole, respectiv la Lakeside Arts Center din Nottingham, cu poate cel mai important recital cu noua sa trupă ERKORTABAS, formată din Ling Peng (instrumentistă la erhu, considerată printre cele mai bune din lume), Sura Susso (altă performeră deosebită la kora), Mohinder Sing la tabla și Michael Cretu – Dbass: http://erkortabas.com/sample-music/

La final, încă un link la o piesă STRINGBOXES în concert (https://www.youtube.com/watch?v=NaV1PmIV9GU) și succes la New York!

Doru Ionescu

Din 2015, TVR 3 (re)difuzează portrete ale unor trupe și muzicieni pop-rock-folk-jazz, din țară și din diaspora, în fiecare sâmbătă şi duminică, de la ora 22.00, sub egida Remix! Lista completă a linkurilor către emisiunile deja difuzate, care se pot viziona online pe site-ul TVR: http://tvr3.tvr.ro/emisiuni/remix_14038.html#articole

Galerie foto: arhiva personală Michael Cretu, Mihaela Petre, Mirel Leventer

FOLLOW US ON:
Essaychampions.Com c
Essaycapital . Com e

office@alterculturo.com

Rate This Article: