Sunday, Nov 19, 2017
HomeAventura VideoDiscograficăLEOPOLD REISENAUER (Tuttlingen) și generația următoare…

LEOPOLD REISENAUER (Tuttlingen) și generația următoare…

...la școală, dar și acasă!

Muzician jazz care și-a descoperit o a doua vocație – aceea de profesor – în Germania, Leopold Reisenauer a câștigat premii importante în Germania cu bigband-urile sale, le-a adus și în România (atunci când s-a putut). Din păcate, în lipsa deschiderii de acasă pentru proiectele românești, rămâne concentrat pe scena și școala muzicală germană. Unul dintre fiii săi, Lukas, îi calcă pe urme de mult, în ultimul timp apăsat! Un motiv în plus să urmăriți un interviu portret filmat în 2011, la Tuttlingen, aproape de izvoarele Dunării! 

http://tvr3.tvr.ro/din-dragoste-pentru-muzica-artistii-se-fac-profesori_17868.html

Pe Poldi (cum îi spun prietenii) l-am găsit acolo unde se află de prin 1993, în sudul Germaniei. Iar viața sa, judecând retroactiv, a fost moştenită de la tatăl său, trompetist din Tălmaciul Sibiului, trecând prin liceul de muzică şi conservatorul din Bucureşti, dar şi prin câteva grupuri de jazz studenţeşti (big band-ul lui Biţu Mărgărint de la Casa Studenţilor, Omicron, dar mai cu seamă Basorelief-ul Arhitecturii, cea mai importantă trupă a studenților care a marcat esențial, prin Club A, tânăra viaţă muzicală a capitalei și nu numai a acesteia, gândind la festivalurile organizate din 1969 și până spre prezent).

„În clasa a XI-a am intrat în big band, iar când am participat prima dată la festivalul de jazz de la Sibiu, fiind împreună cu un alt coleg de liceu, Paul Pârciu (care a cântat și la Basorelief) s-a pus problema exmatriculării noastre din motive de jazz în timpul liber. Dar am plecat la drum cu acest risc, la Sibiu a fost mare succes, iar de-atunci nu m-am mai lăsat până în prezent. Acolo am învățat disciplina într-o trupă de 20 de instrumentiști! Altfel, în facultate a fost o viață destul de boemă, am studiat muzica clasică, însă pe partea jazz am fost autodidacți, că am cântat cu Mircea Tiberian ori cu bateristul Costin Petrescu. Iar cu arhitecții am pătruns spre fusion, jazz-rock, vorbeam o limbă doar a noastră – râdeam, înjuram comunismul, era o eliberare și un noroc să putem spune multe cu muzica noastră.“

Din cercurile sale de prieteni, muzicieni și artiști plastici, Poldi nici nu s-a gândit să se alăture părinților luii care, în 1978, și-au întocmit actele de plecare din țară. Prin urmare n-a avut pașaport și viză până în 1986, când a lăsat România definitiv. Dar Reisenauer a avut de făcut față unui adevărat șoc atunci când s-a trezit scăpat de pe ulițele studenției bucureștene direct pe autostrăzile germane. Se oprește la Frankfurt, unde ia totul de la zero! În 10 luni reușește să-și reîntregească familia, aducându-și soția și copilul. După doi ani și jumătate, se retrage în sud, în zona Schwarzwald. „M-am pomenit singur, nimeni nu mi-a urat «Bine ai venit!», dar am cunoscut muzicieni cu care am avut o trupă funk foarte bună, care m-a scos din acea luptă în care de câteva ori am și fost lovit de viață până aproape de limita prăbușirii.“ Dar totul e bine când se termină cu bine – mai apoi şi-a mărit familia, acum deţinând doi băieţi, amândoi implicaţi în muzică, şi o fată.

Tuttlingen se află într-o zonă aparent liniștită, care găzduia în anii ’80 sediul unei celebre case de discuri, MPS, plus un impresar al unor jazzmani celebri, precum Miles Davis ori Roy Hardgrove, și nu în ultimul rând un festival cu tradiție, așadar cu o deschidere semnificativă spre jazz. Aproape de izvoarele Dunării, Poldi se simte ca peștele în apă și sesizează o anumită oportunitate. Își cultivă mai departe vocaţia pentru jazz, pe care o completează mai apoi cu aceea de pedagog.

Mutarea sa de deschidere este nemaipomenită, ceea ce îi aduce câștigarea nu a uneia, ci a mai multor partide. Nu de șah, ci de jazz, pentru că, reconsiderând ideea de big band din România, cu mare tradiție în Germania, fondează în 1996 un grup de liceeni pe care îl duce pe culmile succesului. Cu P.O.L.D.I. (P.entru O. L.ungă D.urată I.nternaţională), trompetistul a devenit faimos în toată Germania, câştigând premii naţionale şi internaţionale. După un prim turneu în România (în 2003), pe parcursul căruia a cântat în mai multe licee de muzică din țară, Poldi revine acasă după patru ani cu big band-ul care îi poartă (re)numele (vizita culminând cu un concert la Sala Radio din București, pe care l-am putut prezenta în emisiune).

Dar menirea sa s-a dovedit şi aceea a unei verigi-cheie în lanţul marilor muzicieni români din diaspora. Pentru că, în clubul pe care l-a înfiinţat în zonă, în 1990, a colaborat pe dată cu Eugen Ciceu „Cicero“, muzician şaizecist notoriu (îndeosebi în Europa), aducându-i imediat şi pe Mircea Tiberian, Decebal Bădilă ori Eugen Gondi. La liceul de muzică a invitat numeroşi muzicieni de talie internaţională (între care din nou români), în concert ori workshop.

Cu eminentul Peter Herbolzheimer şi P.O.L.D.I. a înregistrat inclusiv un disc în concert, urmat în 2007 de un altul (în România) – după turneul prin institutele de învăţământ muzical. „Am lucrat mulți ani cu acest muzician român rarisim, de la care toți am învățat, lider al genului în lume, aranjor; acum îi cânt «Clark After Dark», așa cum i-am promis soției sale, la fiecare concert. Dacă nu ştii, fiul său Roger îi calcă cumva pe urme, a făcut o figură foarte frumoasă la «Eurovisionul» Germaniei prin 2007, de asemenea este un foarte bun entertainer.“ Din păcate, anul acesta Roger Cicero s-a stins anul acesta, în culmea gloriei…

După primul tur românesc s-a interesat de specializarea unor tineri instrumentiști români în Germania. Saxofoniştii Alex Simu, Cătălin Milea şi Lucian Nagy ori chitaristul George Dimitriu au fost ajutaţi din plin la început de carieră internațională. Dacă pe discul din 2007 apare regretata solistă Anca Parghel (cea mai importantă solistă jazz a noastră după 1989), pe cel din anul următor (înregistrat cu ORF la un summit al jazz-ului românesc de la Viena – acela organizat de Emilian Tantana) cântă Sandy Patton.

În vara care trecuse (interviul lui Reisenauer a fost filmat în toamna lui 2011) tocmai colaborase cu un coleg de generaţie notoriu, Nicolas Simion, edificând cu acelaşi big band un concept balkan jazz inedit. Din palmaresul bogat al big band-ului enumăr aici doar locul I la Concursul Internaţional „Jazzma“ 2004; locul II pe Germania la „Jupiter Wind Cup“ 2005, din 60 de trupe; locul I la „Skoda Jazz Preiss“ 2005; locul I la „Jugend Jazz“ 2005 şi locul I din 100 de big band-uri la preselecţia „Skoda Jazz Preiss“. În anul următor interviului, prin noiembrie 2012, Poldi a recidivat cu big band-ul său (cu componenţa schimbată cu noii săi elevi), câştigând la Dresda, în celebra competiţie tutelată de Skoda, Premiul „Peter Herbolzheimer“.

Ca urmare, în 8 iunie 2013, la Tuttlingen, a susţinut un concert de gală cu invitaţi notorii precum Jiggs Whigham (profesor universitar de trombon, leader al big band-ului BBC din Londra şi director artistic al „Bundesjazzorchester Germania“, aşadar al fostei orchestre dirijate de Herbolzheimer), trompetistul Joo Kraus (premiat cu „EchoJazzPreis“ în 2012), Nicolas Simion şi Decebal Bădilă. De pe urma concertului a rezultat şi un CD, cu care mă mândresc oricărui meloman. Şi-l aştept pe Poldi în România, să pună în practică o idee superbă, ce presupune renovarea unei case tradiţionale din zona sa natală şi punerea ei în slujba jazzului (cursuri de vară, workshop-uri, concerte).

Doru Ionescu / Alterculturo

Ultima h-oră! Unul dintre fiii săi, Lukas zis Reisender (călătorul), chitarist, solist, claviaturist și compozitor, a produs de curând la Boogie Park Studio din Hamburg un disc (pop, R & B, hip hop). Cu siguranță, primii invitați sunt românii melomani din Germania, celor de departe le ofer și câteva link-uri (trei sesiuni de studio și încă ceva special feat Neo):

https://www.youtube.com/watch?v=JheNLEZt0O8&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=i86GD15ipLg&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=9-GM_NEKgKA&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=aJk4FE6EBdU&feature=youtu.be

FOLLOW US ON:
VASILE ŞIRLI la Dis
EMY DRĂGOI de la Bu

office@alterculturo.com

Rate This Article: