Saturday, Nov 18, 2017
HomeAventura VideoDiscograficăLa Roma, CRISTINA PUIA dezvăluie Secretul rock-ului copiilor

La Roma, CRISTINA PUIA dezvăluie Secretul rock-ului copiilor

La Roma, CRISTINA PUIA dezvăluie Secretul rock-ului copiilor

…sau Pop-rock ca la carte (citește partitură:)

 

Cristina Puia, chitarista grupului rock feminin SECRET (binecunoscut atât în România cât și în Italia anilor ’90), trăiește astăzi la Roma. În 2013 am avut privilegiul să o întâlnesc pentru o filmare TVR Internațional la noul său loc de muncă – școala pop-rock MADVILLE. Difuzarea portretului său la TVR 3 prilejuiește site-ului Alterculturo o trecere în revistă a carierei deosebite a unei românce din Italia… http://tvr3.tvr.ro/pove-ti-de-viata-nouazeciste-la-remixul-de-duminica_18160.html

Pe Cristina am cunoscut-o personal prin vara lui 1989 sau 1990, undeva între bungalow-urile din Costineşti, unde câteva grupuri cântau (la volum redus). Eram pe aproape pentru că îmi plăceau clujenii de la Kappa. Metalistul de mine n-ar fi vrut să cânte ca ei – un new wave care nu era pe placul multor rockeri din gaşcă – dar îi admira din umbră pentru seriozitatea şi profesionalismul lor. Mai mult, printre clujeni apăruse şi o chitaristă, care îi zicea chiar foarte bine. Nu avea să treacă mult timp şi, în vara următoare, mă revedeam cu Cristina, care ajunsese să cânte în grupul rock feminin Secret cu fosta solistă de la Crepuscul, trupa mea de la Casa de cultură a Studenților București. Aşa se face că le-am urmărit pe fete, la repetiţii sau în culise, ani buni. Nu de multe ori, pentru că încă din 1991 au început să cânte în străinătate – preponderent în Italia – uneori câte o jumătate de an, asistând la urcuşul lor abrupt.

Cristina era elevă la vioară, în Satu Mare, când a auzit întâia dată o chitară. Şi vrăjită a fost, indiferent ce i-a zis profa mai apoi, că-şi strică degetele şi aşa mai departe. Ba a şi vândut-o la un moment dat, ca să-şi ia un efect de chitară. Electrică! Peste nişte decenii, a trebuit să cumpere altă vioară, că aşa i-au cerut italienii să-i sune melodiile rock – mai etno, mai româneşte. Dar să nu anticipez… Până atunci, au fost ceva trupe locale, apoi cea ţeapănă de la Cluj, pe timpul cursurilor la Drept; dar când a primit la căminul studenţesc un telefon de la Adriana Buciu, care se străduia dinainte de 1989 să formeze un grup de fete, a fost cu primul tren la Bucureşti. Iar la întâia repetiţie cu Secret o aştepta la uşă nimeni

altul decât Nuţu Olteanu, chitaristul fondator de la Iris, că auzise de la fete de ea. A ieşit de-un jam session pe care nu l-a uitat nici după 23 de ani.

„El era un Michael Jackson al tinereţii mele, aşa că a fost unul dintre momentele cele mai fericite din viaţa mea. Mai târziu l-am cunoscut pe Adi Ordean, de la Roşu şi Negru şi Compact B, o altă ocazie de a învăţa de la cei mai buni. Îţi dădea un sfat rar, dar bun! Iar cu formaţia noastră de fete am prins momente nemaipomenite. La primele melodii – un pop-rock mai uşurel -, am cântat şi eu ca orice muzician tânăr: cât mai multe note. Era vremea rockului metalic, iar Mirela Păun a venit cu influenţa asta a riffurilor supărate, de care am ţinut cu dinţii în ciuda sfaturilor de a vira spre comercial. Locuiam împreună cu fetele şi asta făceam toată ziua.”

https://www.youtube.com/watch?v=sPaF4NJr33Y

Secret au apărut în România imediat după Revoluţie, când se cânta rock din toate puterile. Au scos un disc heavy metal, că aşa era mersul rockului pe la noi, dar când au început turneele în străinătate, fetele s-au mai domolit. Franţa, Elveţia, Germania, Turcia… s-au oprit în Italia, luni întregi în fiecare an. Premiul pentru

Revelaţie Rock Internaţională, apariţiile la Rai Uno şi contractul discografic cu CNI au ridicat ştacheta pentru un repertoriu nou, etno-rock alternativ. https://www.youtube.com/watch?v=wfA-sizb-WE&list=PLMwvKZU7e635napijalcuiJNGE_2MGcWh&index=11 Discul al doilea a mers foarte bine, iar într-un târziu a fost adus şi în România. Deja Cristina reînvăţase vioara, dar la modul cel mai tradiţional… lăutăreşte.

„Noi am şi avut noroc, am ajuns în Italia direct în vârf, apăream direct în emisiuni la Rai Uno, la ore de maximă audienţă. Singurul handicap a fost limba, dar încet încet ne-am descurcat. Ne cunoşteam cu toată lumea bună a muzicii din Italia, eu am gustat din ecouri ani de zile după ce trupa n-a mai existat. Şi niciodată n-am făcut rabat de la voinţa noastră – am făcut ce-am vrut şi cu Mariana Ţurcanu la voce, când cu heavy-metalul, şi cu Claudia Dumitru şi discul etno. Dacă am primit o idee interesantă, să cânt cu vioara, m-am dus la un ţigan care mi-a arătat să cânt în stilul nostru, cu triluri. Nu ştia nimeni aşa ceva aici în Italia, atunci, aşa am apărut cu Secret şi pe coloana sonoră a unui film celebru, «Bagno Turco».”

N-a mai durat însă mult şi fetele au obosit tot aşteptând marele boom. Adriana a fost prima care a pus punct, după 10 ani. Restul fetelor a încercat un nou proiect, în ţară, acolo unde showbiz-ul era oricum calat în altă direcţie. După spargerea găştii, Cristina a cântat cu AB4, generaţia următoare de rockeri alternativi, cu care a şi prizat din succesul la încă o categorie de public, dintr-o altă generație. Mai târziu i-a dus şi prin Italia, dar au obosit ei.

„Niciodată nu m-a interesat emigrarea, de nici un fel. Chestia a venit de la sine, chiar dacă o

să-ţi sune a roman de lapte cu ciocolată. Dar omul cu care am decis să-mi petrec restul zilelor era la Roma, fără nici o programare sau deja vu. Iar în 2001, deja aclimatizată după atâţia ani de cântări în Italia, am aruncat ancora. Nici cu viaţa familială nu cochetasem prea mult, nici nu prea fusese timp. Până atunci avusesem simultam mai multe domicilii – la Cluj, la Bucureşti, la Satu Mare, la Roma. Era o mare brambureală, în care se simţea nevoia unei schimbări, iar mie mi-a sunat ceasul biologic!”

Deşi credea că muzica avea să cadă prima la schimbare, Cristina s-a trezit că soţul său, Ruggero Bob Ruggieri, lasă catedra universitară şi învaţă chitara bas, la 40 de ani. N-a trecut mult timp şi au pus şi de un grup (cvasifeminin) de la zero, Stasi, care are înregistrate până acum două discuri (filmare TVR 2013: https://www.youtube.com/watch?v=sqPWfcPkNVA&spfreload=10). Mai întâi, însă, cei doi au început să organizeze concerte. Tatăl Cristinei suferea de o boală incurabilă, aşa că l-a adus la tratament în Italia. Şi atunci i-a venit ideea să strângă fonduri pentru spitalele oncologice, a fondat un ONG şi astfel au debutat evenimentele „Solid Rock”. Aşa au chemat din România şi Direcţia 5, şi El Negro, a apărut şi un parteneriat cu Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj.

„O vreme când România era văzută OK aici, cu simpatie, graniţele erau deschise pentru toţi românii. Dar au apărut şi problemele cu Mailat şi ceilalţi şi nimic n-a mai rămas ca la început. Până la urmă şi noi a trebuit să oprim activitatea. Am mai adus artişti români să cânte italienilor, iar cea mai recentă iniţiativă a noastră a fost să deschidem o asociaţie culturală cu 200 de muzicieni, trupe, care vin în acest sediu unde am deschis o şcoală de muzică, Madville. De muzică rock, normal, aici unde eu aş vrea să facem un fel de «Preoteasa» Romei, cum era Casa Studenţilor din Bucureşti pe vremuri, să fie acea mişcare, acel curent rock underground proaspăt.” https://www.facebook.com/MadvilleMusic/?fref=ts

Cristina este re-cunoscută şi acum, atât pentru activitatea cu Secret cât şi pentru aceea mai recentă. A colaborat din plin cu nume celebre ca Tony Esposito ori fraţii Kostabi, uneori cântând şi organizând diverse gale pentru comunitatea românească. Cât despre şcoală, aceasta beneficiază de un spaţiu generos, acolo unde soţul ei a avut un net provider. Madville oferă cursuri pentru învățarea tuturor instrumentelor dintr-o trupă pop-rock sau laboratoare prin școli și licee (concertul unei clase a III-a, cu un fragment în emisiunea-portret, a fost edificator).

Bob trăieşte şi acum o nouă tinereţe: „Am fost invitat la Universitate, pentru cursurile de jurnalism multimedia, unde am întâlnit studenţi foarte buni, cu rezultate excepţionale – o experienţă nemaipomenită. Mi-au rămas apropiaţi ani de zile, după aceea, şi mi-au adus satisfacţii profesionale. Şi totuşi nimic nu se compară cu un minut de adrenalină, în faţa a mii de spectatori. Şi toate aceste lucruri le-am trăit alături de Cristina şi de grupul Stasi – o ocazie rarisimă de a cânta cu un grup tânăr, matur, frumos, spectaculos.”

Cuplul (devenit rock) are doi copii, atunci de 11 şi 9 ani, născuţi în aceeaşi zi (normal, cum spune Cristina, care a fost dintotdeauna foarte atentă cu tempo-ul:), care din 2013 au început să se apropie de şcoala de muzică. Vorbind despre actuala provocare, chitarista ne-a tot povestit de România şi de speranţele ei ca ţara sa natală să revină la entuziasmul pe care l-a lăsat aici în 2000, începând cu branşa sa. Când lumea avea coloană vertebrală şi nu căzuse definitiv în mercenariat, când muzicienii erau mândri de profesia lor şi o slujeau cât de bine puteau, cu o atitudine artistică sănătoasă. Cât despre viitorul Cristinei în peninsulă…

„Nu pot spune că mi-e dor de România, pentru că această globalizare îmi permite să fiu tot timpul în legătură cu prietenii. Sunt pe facebook, mă uit la televiziunile din România, rudele vin în vizită, e ca şi cum aş locui un pic mai departe. În schimb – şi am exemplele unor amici – nu-i exclus ca, după această criză care a cuprins Italia, copiii mei să-şi caute de lucru, mâine, în România.” Ultima oră: următorul spectacol al școlii este programat în 6 noiembrie 2016: https://www.facebook.com/events/1104309609664370/?notif_t=plan_user_invited&notif_id=1478171854561928

Doru «Rocker» Ionescu

Post scriptum: Una dintre piesele celor două discuri STASI figurează și pe CD-ul «Muzici din diaspora» editat laolată cu volumul celor 100 de muzicieni din  diaspora în 2014. Iar Cristina poate fi văzută în contextul SECRET într-o emisiune retrospectivă despre rockul feminin din România: http://tvr3.tvr.ro/un-remix-feminin-sambata-la-tvr-3_15856.html

FOLLOW US ON:
1 iunie: ZMEIE, pove
RAMONA HORVATH (Pari

office@alterculturo.com

Rate This Article: