Sunday, Nov 19, 2017
HomeRomânia de pretutindeniLa răscruce de muzici: Gărâna, dragostea mea (invitație în România 1)

La răscruce de muzici: Gărâna, dragostea mea (invitație în România 1)

La răscruce de muzici: Gărâna, dragostea mea (invitație în România 1)

După o pauză de un an, am reuşit să ajung din nou la celebrul festival de jazz. Dar nu despre programul manifestării ajunse la venerabila ediţie a XX-a am a vă vorovi aici, nici despre prietenii care se revăd doar acolo (aşadar o comunitate reală, nu virtuală:), ci despre minunăţia locului. L-am văzut în premieră prin 1996 – 1997, într-o vară în care o asociaţie a încercat un prim festival de rock într-un loc „de pierzanie” în care urca toată Reşiţa – la baie, soare, grătare şi alte cele. Numai că în respectivul weekend a plouat torenţial, trupele au cântat unele pentru altele şi basta cu iniţiativa altfel lăudabilă. Dar zona cu Trei Ape, Văliug, Secu mi-a rămas la suflet.

A trebuit să vină anul 2005, când deja era nebunie mare cu jazz-ul la Gărâna şi am început să filmez, an de an, pentru TVR Cultural. În aceeaşi perioadă, îi filmasem la Timişoara, la insistenţele şi străduinţa de a ne întâlni a regretatului Cornel Calboreanu „Schwarz”, pentru un portret comun, pe pianistul Paul Weiner şi percuţionistul Puba Hromadka. (perechea timişoreană care a făcut la un moment dat legea în jazzrock-ul naţional, iar în anii ’90 a pornit o serie de cântări cu prieteni muzicieni de soi – practic începutul underground de „La Răscruce” al festivalului mamut de mai târziu) Iar la Bucureşti, în Club A, Florian Lungu îl adusese într-una dintre primele emisiuni „Jazz Restitutio” (tema discuţiei era aceea a cluburilor timişorene) pe Marius Giura, un mare meloman, om de radio şi deja managerul care preluase și dezvoltase festivalul de jazz.

La Gărâna aveam s-o cunosc pe Adriana Cârcu, o jurnalistă timişoreană emigrată la Heidelberg, a cărei inimă bate tot bănăţeneşte. Atunci lansase prima carte despre artişti timişoreni emigraţi, anul acesta a ajuns la al patrulea volum – „JazzStories” – cu superbele-i texte dedicate muzicii pe care o îndrăgeşte de când i-a arătat-o Weiner şi a ajuns un fel de secretară a clubului timişorean, care organiza desanturile jazzman-ilor de pe Bega la marele festival sibian. Amintirile personale de la festival sunt mult mai multe, începând de la frigul (și la majoritatea edițiilor ploaia) de peste noapte (într-un an ne-am înfășurat picioarele în ziare, la 5 grade) și încheind pozitiv cu cerul înstelat. Iar pe Semenic lumea ți-e la picioare, și mai frumoasă.

Iar înainte de toate cele de mai sus, probabil că trebuia să fac vorbire mai mult despre zona Gărâna – Brebu Nou – Semenic, pentru care nu am cuvinte. Un traseu prea puţin cunoscut pe lângă brandurile româneşti celebre, pe care vi-l propun măcar în aceşti ani, când accesul este atât de simplu, pe două variante rutiere, ambele proaspăt asfaltate! Între timp au apărut un festival de folk, iar de săptămâna trecută şi unul de blues, toate întregind fericit oferta naturii atât de darnice în atâtea cotloane de Românie. Pensiuni se tot construiesc, există şi camping, iar în vale curge un râu mititel, vorba poetului.

Şi-atunci am ales calea imaginii (filmări modeste ale subsemnatului, cu un aparat artizanal, de youtube) suprapusă muzicii timişorenilor emigraţi de la ABRA http://alterculturo.com/adrian-dinu-si-abra-un-muzician-alchimist-si-formula-sa-magica/, care tot în ţară îşi fac veacul cu muzica lor, în limba română, compusă departe în Germania. Ca să fiu corect, într-un viitor apropiat vă voi arăta şi Semenicul etern… cel de pe vremuri, n-am

găsit altă rimă, care i-a adăpostit şi inspirat pe PHOENIX pentru celebrele lor „Cantafabule”. Filmările cu ei – în studiou sau prin zăpada fără sfârşit, realizate de un student ajuns regizor celebru, Nuţu Cărmăzan – au fost descoperite în zilele Revoluţiei, (îngropate de Tamara, mama lui Nicu Covaci) de către organizatorul celebrului „TimRock” din alte vremuri, Ionel Marchiş şi se află tot aici, lângă inima mea, ca şi Gărâna. Vizionare plăcută, astăzi 6 august e un festival al berii bavareze acolo, iar în weekend-ul următor festivalul de folk https://www.facebook.com/events/1707969922790851/. Dacă v-a plăcut ABRA, în 18 ale lui august aveţi parte la Timişoara de un concert rarisim, „La Căpiţe” https://www.facebook.com/abra.music.ro/?fref=ts.

Vacanţe plăcute şi… muzicalizate, al vostru Doru Rocker Ionescu

P.S. Mulţumiri lui Romulus Arhire de la Soft Records (pentru camera de filmat pe care mi-a împrumutat-o), prietenilor de la Rock House Events în camera cărora am dormit şi musai editurii CDPL pentru care am făcut un transport de cărţi; altfel, pe banii mei, greu de ajuns şi de stat acolo.

Galerie foto

FOLLOW US ON:
Adrian Dinu și ABRA
CHRIS CIGOLEA, tromp

office@alterculturo.com

Rate This Article: