Saturday, Nov 18, 2017
HomeÎn curând, în jurul lumii ... româneștiION BACIU JR – un senior al pianului în jazz

ION BACIU JR – un senior al pianului în jazz

ION BACIU JR - un senior al pianului în jazz

Cu o activitate concertistică intensă în vara trecută, în Suedia și Israel, celebrul nostru pianist este portretizat de muzicologul Florian Lungu în emisiunea Remix din 18 martie 2017 (ora 22.30, TVR 3):

http://tvr3.tvr.ro/remixul-de-duminca-ion-baciu-jr-valeriu-sepi-i-rezident-ex_19139.html

Cu Ion Baciu mă ştiu de peste un deceniu, ne-am văzut de vreo cinci ori, întotdeauna la filmare (mai întâi când i-am făcut un portret din propria-mi inițiativă, convocând şi un trio la Green Hours – generaţia la putere în jazzul românesc atunci, pentru mine, respectiv Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Vadim Tichişan plus solista Marta Hristeala, apoi acasă la Florian Lungu, dar şi la vreo două concerte). Cu alte personaje ilustre din „palmaresul” meu m-am văzut de zece ori, dar faţă de Ion am rămas parcă dinainte de a ne cunoaşte, dacă nu dintotdeauna, cu un sentiment al apropierii, al prieteniei intime, rarisim. Probabil că aşa ceva a funcţionat şi dinspre el în 2010, atunci când am ajuns prima dată în Suedia. M-a sunat la Stockholm şi m-a invitat pe la el, undeva în nordul ţării, unde nu aveam cum să ajung, traseul fiind deja hotărât de la Bucureşti. L-am refuzat, cu mare părere de rău, în schimb când am avut din nou şansa să ajung în Scandinavia, în 2014, mi-am schiţat din prima traseul pe la el. Dar atunci n-a mai vrut Ion…

Într-o oarecare disperare, în 2015 am hotărât să editez o emisiune cu alţii vorbind despre el; nu ştiam cât va mai funcţiona proiectul de la TVR Internaţional, dar voiam să fie şi el între poveştile cu cântec, mai cu seamă că Florian Lungu îmi povestise demult, „off the record”, că despre viaţa lui Baciu s-ar putea scrie cărţi… Până la urmă, înnodând vechile interviuri cu unul nou cu Moşu, mi-a ieşit de o jumătate de măsură, bună şi aia, plus acest capitol. „Nu, Doru, ţi-am mai zis, nu e cazul să vorbesc eu despre mine, dar nici să-i împiedic pe alţii s-o facă nu pot. În general, nu alerg după cântări, mă mai invită lumea când şi-aduce aminte de mine, am şi avut atâtea întreruperi… Dacă vrei ceva recent cu mine, caută pe youtube HIGH COAST TOM HARRELL. M-au chemat pentru trei concerte de big band plus cvintet, invitaţi principali fiind Tom Harrell şi Dick Oates.” Ion Baciu – Mosebacke 1993: https://www.youtube.com/watch?v=oQlkrIGWq5E

Moşu are şi cuvântul de început, introducându-l pe jazzman ca fiu al celebrului dirijor Ion Baciu. Născut la Ploieşti, s-a mutat cu familia la Iaşi. Acolo a şi început să studieze vioara de la şase ani, mai târziu şi pianul. Dar la 14 ani a fost fermecat de percuţie, ajungând să cânte ca percuţionist în orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova”, în turnee în ţară şi în străinătate. „De jazz am devenit interesat atunci când am avut o parte importantă de interpretat în suita «West Side Story» de Bernstein; am început să petrec mult timp pe la sala de percuţie a conservatorului, împrietenindu-mă cu unii studenţi şi ascultând împreună muzică pe benzi de

magnetofon. Deşi îmi plăcea percuţia, am început să studiez mai serios la pian. Pe la 16 ani, Eugen Pătraşcu de la Radio Iaşi a decis să înregistreze cu mine câteva piese, care s-au trimis la Bucureşti. Aşa am fost chemat la o seară de jazz, care a dus la o invitaţie la Festivalul de Jazz de la Sibiu, în 1977. Ulterior, am absolvit Conservatorul din Iaşi: primul an la compoziţie şi ultimii trei la percuţie. Între timp, am apărut tot mai mult în context de jazz.”

Din 1977, timp de un deceniu a participat la majoritatea festivalurilor din ţară, cu grupuri proprii. În arhiva TVR, figurează la cele din Sibiu şi din Bucureşti din 1979, cu Mişi Farcaş sau Josef Trendler de verificat la tobe, nu mai știu cu cine la contrabas. Apoi a fost cooptat de marele saxofonist Dan Mândrilă în supergrupul său. În 1979 va înregistra pe discul acestuia „Alter Ego”, iar după un an chiar un LP în nume propriu. https://www.youtube.com/watch?v=5fnGIfkUMms

În 1984, este pianist pe discul lui Cătălin Târcolea „Nature Boy”. Dar concerte şi înregistrări de care nu se mai ştie abundă… Ion are un alt gen de amintiri: „Între festivalurile mai importante, nu-l uit pe cel de la Budapesta, cu Decebal Bădilă la bas şi Stelian Andronic la tobe, dar şi cel de la Praga, cu Costel Ulinici şi Mişi Farcaş. Acolo l-am cunoscut pe Buddy Rich, cu care am şi vorbit un pic. E un episod cu care ne-am distrat mult timp după aceea, căci Mişi l-a salutat în felul următor: «Hi, Buddy, my name is Michael and I’m a drummer too»!”

În 1980, în Polonia, avea să-i fie schimbată, cred eu, o anumită viziune despre viaţa în România (n-am găsit altă rimă): „Atunci am luat premiul special pentru pian, la «Jazz nad Odra», la Wroclav, în cadrul concursului pe formaţii. Fusesem descalificaţi ca trupă, fiind nevoiţi să împrumutăm un toboşar englez, al nostru nereuşind să obţină viza, datorită grevelor de la Gdansk. Totuşi, s-au acordat cinci premii speciale pentru cinci instrumentişti. Cu ocazia aceasta l-am cunoscut pe toboşarul Cliff Venner, care m-a invitat la Londra, iar de acolo au decurs multe întâmplări, atât muzicale cât şi de altă natură.” Parte din timpul petrecut acolo şi l-a consumat, de exemplu, căutând de lucru ca pianist de bar; de cele mai multe ori a reuşit să obţină un job. După un timp, a nimerit chiar şi un loc permanent – trei zile pe săptămână – la un restaurand din Picadilly Circus. Ca să se deplaseze, şi-a cumpărat o motocicletă, cu care a lucrat pentru o zi ca „dispatch rider”.

„Ca o chestie amuzantă, am luat la un moment dat două joburi în aceeaşi zi, profitând de faptul că barurile erau foarte aproape, iar programul unuia începea mai devreme. Cântând într-o parte, în timp ce făceam pauză dincolo, am reuşit să scap doar cu uşoare reproşuri (că fac pauzele cam lungi). Dar în seara aceea, a venit şi şeful secţiei române de la BBC, citind undeva că un individ cu nume românesc va cânta în acel bar. De acolo au decurs trei mici colaborări cu BBC: un interviu în care mă întrebau ce fac prin Londra, o emisiune în care am prezentat trei discuri favorite, plus un program duminical în care am clămpănit între momentele propriu zise. La Londra am cunoscut şi cântat cu diverşi muzicieni englezi de jazz, unii foarte cunoscuţi, cel puţin local. Ca rezultat, am efectuat două turnee în România, împreună cu englezi, printre care saxofonistul Iain Ballamy, percuţionistul Steve Arguelles şi basistul Paul Rodgers.”

Când i-am pus microfonul în faţă, Florian Lungu a avut un moment de transfigurare, când am crezut că uitase întrebarea mea despre Baciu. De fapt, Moşu se concentra să-i facă o introducere pe măsură acelui copil-minune al jazzului… „Există instrumentişti foarte buni pe lumea asta, care interpretează orice e scris, sau care pot da o notă personală unei compoziţii… Dar există alţii care nu sunt sclavii partiturii, care încearcă să se exprime pe sine, compunând spontan – ei sunt oamenii de jazz… Aşa şi cu Ion Baciu jr, care în permanenţă studia tonalităţi şi formule, care niciodată nu pierdea timpul ci încerca să rezolve noi probleme pe care şi le punea.” Totul până într-o zi, după ce-şi tot amânase plecarea forţată din ţară, poate şi pentru a nu prejudicia poziţia tatălui său.

„În 1987 am părăsit România, luând-o de la capăt în Suedia, unde am fost admis în 1991 la Academia Regală de Muzică din Stockolm, sectia Jazz. În cei patru ani care au urmat, am reuşit să devin cunoscut, prin concerte de club ori la festivaluri. Chiar dacă nu toată lumea putea să pronunţe sau să reţină exact numele meu.” Între cei care l-au cunoscut muzical pe Baciu (în concerte, înregistrări radio sau de disc) s-au numărat însă muzicieni suedezi importanţi precum Krister Andersson, Peter Asplund, Danne Johansson. Cu cvintetul lui Asplund (din care a făcut parte peste cinci ani), în 1992 a fost filmat de televiziunea suedeză (iar anul următor au înregistrat discul „Present Time”); de asemenea a înregistrat radio-TV cu big-bandul Stockholm Jazz Orchestra, când a compărut la „Aarhus Jazz Festival”. Printre alţi muzicieni de marcă cu care a colaborat, se mai numără: basistul Anders Jormin, basistul Lars Danielsson, saxofonistul Hakan Brostrom, bateristul Anders Kjellberg, Dan Johansson (cu sextetul căruia a lansat discul „Blue Precenter”, în 1999)…

În 2000, a fost angajat de Norrbotten Big Band, condusă de trompetistul american Tim Hagans; cu această trupă a cântat la New York (Convenţia Internaţională de Jazz, 2001), la Hannover (Târgul Internaţional), la Varanger (Festivalul Internaţional de Jazz). În aceeaşi ambianţă de la Norbotten a mai cântat cu regretatul Toots Thielemans, Jerry Bergonzi, Ted Nash, Bob Brookmeyer, Palle Danielsson, Scott Kinsey (cu care au scos în 2000 discul „Bogaloo”)… Din 2002, a revenit în România, stabil (pentru un timp:). Şi-a adus un pian bun de peste mări şi ţări în casa de la Iaşi şi… a întâlnit noua generaţie din jazzul românesc (culminând cu Vlaicu Golcea). Fireşte, n-a ratat un proiect ca NOBO (cu Romeo Cosma), nici o combinată de două piane cu Harry Tavitian (i-am filmat cu programul „Teach Me Tonight” la apogeu, la Ateneul Român – aici un link de la Viena 2007: https://www.youtube.com/watch?v=iNq6k9F1-98) – nici cel puţin două festivaluri „Richard Oschanitzky” la Iaşi. https://www.youtube.com/watch?v=ZttzKhvJlEM

Marea realizare a lui Ion Baciu jr, cel puţin când a revenit în România, a fost aceea de a fi devenit om de afaceri, aşadar de a nu forţa cu muzica supravieţuirea. Să cânţi doar din plăcere nu-şi permit mulţi… „Pentru mine, această artă nu constituie o sursă de venituri. Nu sunt un om bogat, dar îmi permit să cânt numai din pasiune: când, ce şi cu cine vreau. Recompensa mea supremă o constituie aplauzele spectatorilor. Astfel, nu sunt nevoit nici să stau în modă. Pentru mine, ai succes când faci ceea ce simţi tu că trebuie făcut!”

Concert BENGT LINDGRENS SEXTET 2013 https://www.youtube.com/watch?v=s9iq2eS64QY

Florian Lungu mi-a adus să filmez şi câteva discuri scoase de Baciu după plecarea din ţară; nu în nume propriu, pentru că nu acesta e „genul” care să-l preocupe: „About Time” cu Krister Andersson,  „Romanian Dialogues”, tot cu un saxofonist (Rick Condit), un live cu acelaşi american, la voce cu Teodora Enache… „Aş menţiona un concert formidabil, în 2006, cand Jancy Korossy a sărbătorit la Ateneul Român 80 de ani, iar printre invitaţi s-a numărat şi Ion baciu jr, pe care pianistul de legendă îl aprecia foarte mult, ceea ce spune destule.” Însă când melomanii se aşteptau mai puţin, Ion s-a întors în Suedia, după ce ne spusese clar într-un interviu că va pleca dacă nu are unde cânta. Şi tot atunci mi-a mai rămas o vorbă de-a lui: „Am vrut să fiu cel mai bun pianist la 20 ani, apoi între primii 100, mai apoi să cânt bine; acum îmi doresc să nu cânt prostii.”

“Ostinato” la Iași (2008): https://www.youtube.com/watch?v=n3rlyjqHSNc

Doru Ionescu

FOLLOW US ON:
Essaycapital . Com e
Bericht von wirtscha

office@alterculturo.com

Rate This Article: