Sunday, Nov 19, 2017
HomeAventura VideoDiscograficăELENA MÎNDRU – al treilea disc, primul doctorat!

ELENA MÎNDRU – al treilea disc, primul doctorat!

ELENA MÎNDRU - al treilea disc, primul doctorat!

http://www.elenamindru.com/ro/

Jyväskylä Big Band din Finlanda, alături de cântăreața de jazz Elena Mîndru și pianistul Tuomas J. Turunen se vor afla în turneu în România în această lună. Turneul lor include patru orașe: 15 sep Cluj-Napoca, ora 20, Casa de Cultură a Studenților / 16 sep Bistrița, ora 19, Centrul Cultural Municipal Bistrița / 17 sep Târgu Mureș, ora 19, Palatul Culturii / 21 sep București, ora 21, Bucharest Jazz Festival, Piața George Enescu. După cele două reușite concerte recente cu BigBand-ul Radio, devine cu atât mai interesant, din punctul meu de vedere, colaborarea titratei soliste cu o trupă de același calibru din țara în care este căsătorită (că de cântat ară de ani de zile toată Europa:)! Echipa Alterculturo a intervievat-o în două rânduri, la festivalul de jazz și blues de la Brașov (2014) și în decembrie 2015 (la precedenta apariție cu același big band).

Într-un municipiu cu o tradiţie într-ale jazz-ului de la Korossy încoace, trecută prin acea academie de muzică pe care o urmăresc încă din anii ’90 pentru… „produsele” sale de top, la intersecţia genurilor muzicale, Elena merită să fie un vârf, aşa cum şi oraşul o merită (vezi primul ei concert de jazz simfonic)! Iar vizavi de ce se întâmplă astăzi cu muzica în România, singura sa cale nu putea fi decât străinătatea, deşi perspectiva ei e clar polarizată de ai săi, de acasă: „Ţin legătura cu ţara, datorită familiei, dar şi a societăţii româneşti. Am plecat pentru că am vrut să cresc, să reuşesc să schimb ceva în folosul imaginii României. Nu e vorba de imaginea mea, ci a culturii româneşti în străinătate. Ceea ce înseamnă să devin mai puternică, pe plan cultural şi artistic, în mai multe societăţi. Trăind în societatea finlandeză, cred că pot schimba lucruri chiar şi de departe; părerea mea este că fiecare dintre noi are o responsabilitate – e datoria noastră să facem ceva pentru imaginea României.”

https://www.youtube.com/watch?v=ArAjes0a2Bg

Premiată la numeroase concursuri şi festivaluri de jazz şi pop din România, apoi şi în străinătate, în ultimii ani Elena Mîndru s-a perfecţionat la academiile de muzică din nordul Europei. La Helsinki i-a plăcut mai mult şi a adăstat până în prezent. Acolo se află cvintetul său, condus împreună cu soţul ei, pianistul Tuomas Turunen, şi tot acolo, în 13 mai 2016, şi-a dat primul concert din cadrul doctoratului, la Sibelius Academy. Altfel, colindă toată Europa şi nu numai, mai ales pentru că din 2014 a avut de promovat internaţional al doilea disc („Evening in Romania”). Un alt vârf al activităţii sale, ca şi locul secund şi premiul publicului obţinut la Montreux Voice Jazz Competition în 2012. Performanţele sale sunt mult mai numeroase, contabilizate într-o poveste… cu mult cântec, începută cu vioara şi pianul studiate la şcoala de muzică în Cluj, plus colecţia de discuri a tatălui său, printre care a observat ceva interesant.

„Ascultam discurile, cât se poate de diverse; de jazz nu mi s-a atras atenţia în mod special, dar erau, le-am descoperit. Ţin minte un vinil Aura Urziceanu, descoperit la 14 ani, pe când cântam muzică uşoară. Cineva mi-a zis de solistă, de faptul că semăn cu ea; m-am întrebat cine e şi ce muzică reprezintă. Aşadar, din jazz acesta a fost primul nume ascultat. Urmăream – şi la radio şi la TV – tot felul de emisiuni, dar cu studiul eram concentrată pe muzica clasică.” Începe să câştige festivalurile de muzică pop (Timişoara, „Mamaia Copiilor”, „George Grigoriu” – Brăila). Când o întrebi de cazul acelui brand clujean şi naţional numit JAZZ NAPOCENSIS, o simţi că îi place să-şi reamintească faptul că e genul spre care a fost îndreptată de profesorul Ştefan Vannai.

„Căutam actul artistic în sine, iar pentru mine industria muzicii pop luase amploare într-o direcţie neplăcută;  în schimb, jazzul mi s-a potrivit mai mult – ca persoană, ca solistă. La Cluj, la Academia de Muzică, a fost şi avantajul multor oameni de jazz care veneau acolo! Pe de altă parte, din 2000 s-a resimţit o criză. A devenit din ce în ce mai greu să găseşti un public. Eu am continuat, azi văd că avem mulţi fani de jazz în ţară – sunt şi mulţi muzicieni români, au reînceput festivalurile, de toate genurile. Din 2009, am ajuns în străinătate. Prima oară am fost la Montreux, la festival. N-am ajuns în finală, dar am cunoscut oamenii de la Fundaţia «Principesa Margareta». Aşa a fost posibil să mă întâlnesc cu familia regală, într-o acţiune caritabilă la Geneva.”

După absolvirea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (în paralel cu Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, UBB, 2011), Elena bate mai departe – caută să studieze într-una dintre instituţiile cu tradiţie în învăţământul de jazz. Finalistă la „Keep an Eye Jazz Award” (2011, Conservatorul din Amsterdam), ea fusese admisă încă din 2007 la Berklee College of Music (specializarea canto jazz). Va fi ales însă un program în parteneriat, organizat de ţările scandinave. Începe cu Danemarca, la Aarhus, unde este primită cu braţele deschise, continuă anual la Stockholm şi Helsinki, unde se opreşte. „La început, în Danemarca, m-am adaptat mai greu. Apoi în Suedia mi-a fost déjà mai uşor, pentru ca în Finlanda să mă simt aproape ca acasă. Fiecare ţară scandinavă are ceva specific în jazz; contează academiile din fiecare ţară, viziunea lor. În Norvegia se cântă mult free, e bine acceptat acolo, toţi muzicienii tineri experimentează mult, la fel şi în Danemarca. În Suedia e altceva, există o influenţă a muzicii tradiţionale, un etno al lor, dar şi multă influenţă pop; plus free jazz. Există şi tradiţional, dar mai puţin ca în Finlanda, unde e o delimitare clară între fusion, tradiţional, jazz. Ele convieţuiesc, dar jazzul tradiţional e la nivel înalt, are calitate, la fel şi free-ul. Noi combinăm mult jazz tradiţional cu multe influenţe româneşti, la sunet suntem contemporani.”

https://www.youtube.com/watch?v=nKyEjt_UfAM

La masterat susţinuse compoziţii proprii, cu un cvartet jazz alăturat altuia de coarde. În 2013, la INTERNATIONAL JAZZ DAY organizată la Cluj, a avut de altfel un concert în care pe lângă combo-ul său autohton, a fost acompaniată de MOOD QUARTET, difuzat de TVR Cluj pe TVR 3. Tot sub Feleac, a susţinut anul următor un concert „Symphonic Meets Jazz” senzaţional, dirijat de Sabin Pautza, cu cvartetul ei şi Orchestra Filarmonicii de Stat TRANSILVANIA (am pus de-acolo în undă o senzaţională compoziţie semnată de Dan Variu, în stil folcloric – „The Funky Goat”). Şi nu pot să nu mulţumesc şi aici firmei AV Media Productions din Cluj, ca şi pentru primul clip oficial al Elenei – „Swan (Balcad)”.

https://www.youtube.com/watch?v=S5rdUOG7QY8

„Evening in Romania” devine al doilea disc, după piesa omonimă compusă iniţial pentru orchestră, în lucrarea de licenţă de la Cluj. CD-ul a fost înregistrat în mai 2014, cu cvintetul finlandez polarizat de pianistul Turunen. Melodiile îi aparţin în majoritate solistei, dar şi lui Tuomas, la care se adaugă un tribut de două piese din repertoriul românesc de aur. Concomitent, ELENA & THE ROM ENSEMBLE câştigă YOUNG NORDIC JAZZ COMPETITION; în acelaşi an fast – când am „prins-o” şi în interviu – în care a concertat la festivaluri célèbre din ţară – la Gărâna (recital difuzat de TVR Timişoara la TVR 3) şi la Braşov – sub titulatura ELENA MÎNDRU FINNECTION. Un al doilea clip a prins între timp să funcţioneze întru promovarea CD-ului – „I Do Not”, realizat de Juho Aittokallio.

https://www.youtube.com/watch?v=vLIx57F4Ur0

Pentru subsemnatul, muzica Elenei Mîndru şi a grupurilor sale sună cumva familiar, ca să nu spun etno-jazz. „Am ţinut foarte mult la «Jocul ţambalelor» (Johnny Răducanu) şi la «Mai uităm uneori» (Marius Popp), cu mici schimbări de aranjament pentru violonistul nostru. Am primit, de fiecare dată când le-am cântat, răspunsuri foarte bune, şi de la scandinavi, şi dinspre publicul nostru. Am observat chiar o apetenţă pentru limba română în Finlanda; de altfel, dintre toţi scandinavii, la ei m-am simţit cel mai bine – seamănă cumva cu noi, societatea lor e apropiată de a noastră. Nu sunt aşa sofisticaţi precum vecinii lor, ei nici nu se consideră scandinavi. Discul a fost înregistrat cu cvintetul de bază – Tuomas J. Turunen la pian, Sampo Hiukkanen – vioară, Eero Seppa – contrabass şi Anssi Tirkkonen – tobe. Dacă tot m-ai întrebat, colegii mei de scenă adoră ritmurile incomplete. Ei cred că românii le au în sânge – au şi ascultat mult folclor de-al nostru, cu toate acele măsuri impare, divizate mai ciudate pentru ei. Ce-i drept, folosim mult în compoziţiile noastre poliritmii, schimbări metrice şi aşa mai departe, dar acolo unde melodiile o cer, natural.”

https://www.youtube.com/watch?v=dd0Vs3ABmIc

M-am considerat cu adevărat „gifted” când am putut să editez secvenţe filmate profesionist din show-ul de gală YOUNG NORDIC JAZZ COMPETITION de la Helsinki, din septembrie 2014. Să auzi piese româneşti şi alte influenţe de aici cântate acolo cu atâta succes e o senzaţie specială. „Feedback-ul este mereu pozitiv, atât la scandinavi cât şi la români. Finlandezilor le place când aud limba română, ei se gândesc fie la italieni, fie la spanioli. Şi mă bucură nespus să vină la noi lumea, la finalul concertelor, şi să ne laude melodiile româneşti, care stârnesc un mare interes, mereu.”

Impresionant este efortul româncei de a reveni, iar şi iar, acasă, deşi e clar că nu e uşor să aranjezi un concert aici, darămite din Finlanda. Nu ştiu dacă primul ei disc, din 2012 – „Romanian Christmas Stories” – a ajuns la urechile melomanilor, dar mă bucur să-l ştiu înregistrat cu muzicieni români (Albert Tajti, Dan Păcurar, Daniel Dumitrana, Graţian Silaghi). De-a lungul anilor, lor li s-au adăugat Michel Acker, Tavi Scurtu – adică instrumentişti din generaţia sa -, plus Andrei Tudor, dar şi Sorin Romanescu, Cătălin Milea, George Dumitriu, Lucian Nagy… Lista celor din străinătate are nume célèbre: Patrice Rushen, Will Kennedy, Darius Brubeck, Alfredo Paixao, Hans Vrooman, Borislav Petrov, Blue Note Orchestra – Sassari.

„Vreau să mă dezvolt pe toate căile – ca om, ca muzician -, sunt mai multe proiecte pe care le am în viitor. Sunt concentrată la cercetarea mea pe jazz vocal (pentru doctorat, n.a.). Am început un proiect jazz simfonic în România şi în Finlanda – la Cluj am avut deja două concerte în 2014 şi 2015, unul şi la Târgu Mureş, tot anul trecut; încă n-am dezvoltat conceptul în Finlanda, dar sunt şanse mari. Cu trupa actuală vrem să continuăm – să înregistrăm al doilea album, să cântăm în cât mai multe ţări, în Finlanda şi în România în primul rând, dar şi internaţional, mai mult ca până acum. Voi continua să reprezint jazzul, jazzul românesc şi cultura română oriunde voi ajunge.”

Știri recente: În septembrie 2015, Elena a înregistrat în legendarul studio M1 al Radioului Finlnadez YLE piesele din repertoriul proiectului „Symphonic meets Jazz”, reorchestrate pentru nonet. De astă data, figurează mai mulți compozitori, alături de Elena, soțul său și un alt muzician roman – Alex Simu de la Amsterdam. Discul rezultat – ELENA MÎNDRU THIRD STREAM PROJECT – „Quartphonic”, editat ca și în cazurile precedente, în regie proprie, de E M Records – a fost lansat de curând, în Finlanda, la festivalul APRIL JAZZ. Un prim clip „making of” aici, plus ultimul video echipând o piesă de pe discul precedent, lansată – veţi vedea de ce – exact pe 8 martie 2016! În așteptarea concertului de finalizare a doctoratului, din partea Alterculturo și a cititorilor (și ascultătorilor săi), felicitări și succes!

https://www.youtube.com/watch?time_continue=10&v=P8ShVsPdXdY

https://www.youtube.com/watch?v=hvKdPdQLmGc

Doru Rocker Ionescu, adaptare după volumul

„Timpul chitarelor. Muzica tinereţii… a la Cluj”

(Eikon, 2015)

FOLLOW US ON:
ALTAR 25. La mulți
LIANE BIRNBERG, de l

office@alterculturo.com

Rate This Article: