Tuesday, Aug 22, 2017
HomeDVD

DVD

Povești video din Timpul Chitarelor

DVD-ul „Timpul chitarelor” a apărut sub egida TVR Media în 2009, dorindu-se primul dintr-o serie propusă în încercarea de a rescrie istoria muzicii generic intitulate tinere (sintagmă sub care era indicat să ascunzi, în anii regimului comunist, genurile pop-rock, folk, chiar jazz), pe cât posibil cu „exponate” reprezentative. O muzică apărută în sincronism cu evoluţia ei din lumea liberă, deşi Andrei Oişteanu se mira că aşa a fost să fie (ca în cazul poetului Paul Celan, care scria în germană – „limba asasinilor părinţilor mei”), ca istoria ei să rămână în înregistrările video cu acele melodii pe care le-au permis cenzorii săi! Prin urmare muzicienii importanţi, singuri sau în grupuri, sunt prezenţi într-o selecţie plină de… subiectivism! Întrucât mulţi dintre ei nu au filmat, probabil, ceea ce şi-au dorit mai mult, iar pe de altă parte Arhiva Multimedia TVR nedeţinând fişată ca atare marea masă a emisiunilor muzicale.

Atunci rugam înţelegere şi pentru calitatea imaginii, nemaivorbind de aceea a sunetului. Diferenţele condiţiilor de înregistrare (live respectiv studio cu priză directă ori playback) sunt inerente, iar reprezentativitatea melodiilor este de judecat în contextul general în care „muzica tânără” s-a născut şi s-a dezvoltat la apogeu în condiţiile regimului comunist.

Fiecare filmare este însoţită de câteva minime repere (uneori doar orale), care pot fi întregite de cei interesaţi urmărind cartea „Timpul chitarelor electrice. Jurnal de călătorie în arhiva TVR” (Humanitas Educaţional, 2006). DVD-ul constituia, la ora apariției, rezultatul întreprinderii de identificare şi recondiţionare de aproape 20 de ani a unei echipe TVR numeroase, care omagia prin această apariţie deopotrivă arta muzicienilor şi a numeroşilor anonimi care au încercat, la vremea lor, să înregistreze pentru posteritate clipe de inefabil. O alternativă la istoria oficializată de manuale ori tratate.

Realizatori cunoscuţi: Titus Munteanu, Petre Magdin, Dan Necşulea, Dan Mihăiescu, Zadic, Georgeta Poştolea, Emil Hosu, Valeriu Lazarov, Alexandru Bocăneţ, Elisabeta Mondanos, Carmen Dobrescu, Aurora Andronache, Dumitru Moroşanu, Sergiu Ionescu, Viorel Sergovici, Tudor Vornicu, Nicoleta Păun, Doru Ionescu, Sorina Linte, Adrian Păunescu, Zoltan Boroş, Emil Lungu, Doina Anastasiu, Dan Grigore Popa, Ionel Stoica, Geo Tuică, Daniela Caraman Fotea, Mariana Şoitu, Cristian Muller, Sânziana Pop, Adrian Păunescu, Ioana Bogdan, Alexandru Căpuşneac, Ivor Bârlădeanu, Lidia Oprea, Doru Dumitrescu, Liana Molnar, Octavian Greavu, Constantin Marciuc, Daniel Niţă. Adaug aici editorul întregului material, Cătălin Bugean, ca și pe cei care au decis și au îngrijit apariția din partea TVR Media, Ioana Bogdan și Andrei Enescu.

Sumar:

Cele mai reuşite filmări rock & folk din perioada 1966-1990 descoperite în arhiva Televiziunii Române, dovezi irefutabile ale sincronismului genului muzical „uşor” din România cu apariţia şi dezvoltarea sa în „lumea liberă”, în plin regim comunist.

PHOENIX – „Vremuri” / „Totuşi sunt ca voi” (1969)

Grupaj din emisiunea „Realitatea ilustrată” (18 mai 1969) cu piesele care deschid cele două EP-uri ale formaţiei timişorene, pe atunci beat. Muzica aparţine solistului Florin „Moni” Bordeianu şi chitaristului Nicolae Covaci, textele lui Victor Şuvagău. Înregistrările audio au fost practic produse de radiofonistul Cornel Chiriac. Ceilalţi actanţi din imagini: Bela Kamocsa–bas, Gunther Reininger–orgă, Pilu Ştefanovici–tobe. De filmări s-a făcut răspunzător teleastul Titus Munteanu, timişorean şi el, la rândul său fost muzician de jazz (flautist, absolvent de Conservator).

SINCRON – Hăulita de la Gorj” (1966)

Una dintre cele mai celebre prelucrări din folclor ale grupului beat bucureştean condus de solistul şi organistul Cornel Fugaru. Alături de el: Alexandru Arion, Dan Voinescu şi Constantin Cobârzan–chitare, Antonio Cobârzan–bas şi Ilie Mihalache–tobe. Prelucrările etno au constituit noutatea cu care trupa a reuşit să treacă de interzicere (după ce cântase în limba engleză, într-o transmisiune TV în direct de la Sala Radio), depăşind în popularitate cele mai fanteziste… previziuni. Cu al doilea disc single al trupei a venit de altfel un nou început! Filmarea a fost realizată în spectacolul de aniversare a unui deceniu de TVR.

SFINX – Bună dimineaţa” (1968)

Filmare cu grupul bucureştean (din prima sa perioadă, beat) într-o componenţă inedită: Octav Zemlicka (compozitorul principal) şi Adrian Ivaniţchi (viitorul folkist)–chitare şi voci, Corneliu „Bibi” Ionescu–bas, Idu Barbu–orgă, Petre Iordache–trompetă şi Sergiu Zagardan–tobe. Locul repetiţiei: Casa de cultură „1 Mai” de pe strada Mihai Eminescu, unde echipa TVR în frunte cu reporterul Emil Hosu i-a surprins pe muzicieni. La cererea realizatorilor, melodia a fost scrisă pe loc de compozitor.

SIDERAL – Uvertură” (1967) / De-aseară latră” (1969)

Două filmări complexe cu una dintre formaţiile de chitare electrice celebre în Bucureşti şi nu numai. Componenţă: Mugur Winkler–chitară solo, Mircea Drăgan–claviaturi, Vlad Gabrielescu–chitară armonie şi voce, Liviu Tudan–bas şi voce (compozitor principal) şi Ştefan Mihăescu–tobe, ultimii doi muzicieni dipăruţi, din păcate, în urmă cu câţiva ani. Prima piesă aparţine Revelionului 1968, a doua ţinând de emisiunea „Bună seara, fete! Bună seara, băieţi” (în acest caz organistul numindu-se Andrei Ignat). Trupa nu a apucat să editeze vreun disc, singurele mărturii fiind filmările TVR şi cele pentru filmul artistic „Ultima noapte a copilăriei”.

MONDIAL – „Atât de fragedă” (1969)

Celebra trupă pop-rock studenţească a cunoscut gloria la Club 303, apoi la Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa”. Alături de lider, basistul Filip Merca, în momentul filmării figurau solistul Gabriel Drăgan, Mişu Cernea–tobe, Gabriel Litvin–chitară solo, Dragoş Vasiliu–chitară armonie şi Mircea Drăgan-claviaturi. Melodia a fost compusă de solist, pe celebrele versurile eminesciene. Înregistrarea a fost propusă de Mircea Drăgan în varianta acestei orchestraţii extinse (la care s-a adăugat grupul vocal al lui Voicu Enăchescu) şi efectuată într-un studio din Radio noaptea, pe opt piste, cu Florin Bogardo la pupitrul de mixaj. Piesă de pe debutul discografic din 1969, un EP de patru piese editat de Electrecord. Filmarea se datorează emisiunii „Electronii în lumina reflectoarelor”, exportată la un moment dat în Franţa.

 

ROŞU ŞI NEGRU – „Soare şi vânt” (1971)

Grupul a fost fondat la Bucureşti de claviaturistul Silviu „Nancy” Brandes (şi principal compozitor), apoi mutat la Iaşi. La primul festival naţional de muzică pop „Club A”, din 1969, fuseseră cooptaţi bateristul Ovidiu Lipan „Ţăndărică” şi Liviu Tudan, cel care a dat o nouă direcţie trupei, în sensul abordării unor compoziţii proprii. La al doilea festival, în 1971, deşi fără Tudan, trupa a dominat prin premiile individuale. Lucrarea prezentată atunci (acesta fiind un scurt extras) se apropia şi mai mult de filonul rockului progresiv. Pe lângă cei doi instrumentişti deja pomeniţi, mai apar Niki Dorobanţu–chitară, Florin Marcovici-bas şi voce, Dumitru Grigoraş-flaut şi alţii. Se pare că formaţia a susţinut la Iaşi un prim concert de rock simfonic, beneficiind de un sprijin important din partea lui Sabin Păutza.

 

PROGRESIV TM„Crede-mă” (1972)

A doua trupă de pe Bega ajunsă celebră la nivel naţional înregistra pentru Revelionul TVR în componenţa: Ladislau „Loţi” Herdina–chitară, Harry Coradini (pe numele adevărat Harald Kolbl)-voce, Helmut „Hely” Moszbrucker-tobe, Ştefan „Stefi” Pentek-claviaturi, Zoltan „Zoli” Kovacs-chitară bas (compoziţia sa, pe versurile Aureliei Olărescu). Piesa de faţă a fost editată pe culegerea „Formaţii de muzică pop”, primul volum (unde la pian figurează Mihai Farcaş, în plus cu Gheorghe Torz la flaut) dar şi pe varianta de casetă audio a LP-ului „Dreptul de a visa”, în 1975.

 

ROMANTICII – „Crăiasa din poveşti” (1973)

Grupul a avut o primă perioadă de existenţă… studenţească, însă această filmare este prima atestare a celei de-a doua formule, care a şi rămas celebră în epocă, condusă de claviaturistul Mircea Drăgan până în anii ’80. Piesa compusă de chitaristul şi solistul Doru Tufiş pe versuri eminesciene a fost filmată pentru programul de Revelion 1972 şi avea să devină unul dintre hiturile anului 1973! Ceilalţi instrumentişti prezenţi în imagini sunt bateristul Dorel Vintilă Zaharia, basistul Marcel Năvală şi flautistul Nicolae Păun.

PHOENIX – „Andrii Popa” (1974)
Unul dintre marile hituri ale timişorenilor (perioada etno), piesa are o istorie aparte, după cum a povestit-o compozitorul Mircea Baniciu: „S-a născut cumva întâmplător. Ne-am dus să înregistrăm discul «Mugur de fluier», care a ieşit prea scurt. Nicu şi-a amintit de o piesă auzită la mine, pe versurile lui Vasile Alecsandri, am orchestrat-o pe loc şi s-a dovedit a fi hitul albumului. Dacă-mi spunea cineva atunci că se va cânta şi peste 30-40 de ani, nu l-aş fi crezut.”
Iniţial, în Arhiva Multimedia TVR am descoperit câteva negative de filmări, în care i-am recunoscut pe membrii formaţiei. Am identificat piesa „citind” versurile pe buzele voinicilor, iar clipul au fost montat în 2000 în premieră, întrucât după filmările din decorul unui film istoric existent la Buftea, grupul a fost interzis la TVR, iar clipul nu a mai fost difuzat.

 

SFINX – Din nou acasă” (1978)

Filmarea a fost descoperită în septembrie 2006, în contextul TVR 50. Emisiunea „Antena vă aparţine” era dirijată de poetul Adrian Păunescu şi conţinea secvenţe filmate la uzinele „23 august”. Piesa a fost editată pe al doilea EP al trupei editat de Electrecord, în jur de 1980, fiind înregistrată pentru disc de Dan Andrei Aldea-chitară, voce (autorul muzicii, pe versuri de Şt. O. Iosif), Nicolae Enache-sintetizator, Corneliu Ionescu-bas, Mihai Cernea-baterie.

„Am compus-o, am orchestrat-o, am cântat-o, am imprimat-o de-a lungul timpului în mai multe versiuni (dacă-mi amintesc mai bine, a existat şi o înregistrare în «duo» – Adrian Enescu şi cu mine – unde Adrian a cântat synthesizerele şi eu la chitară, bas şi tobe). Piesele de pe EP au fost compuse cu mult, mult înainte.” (Dan Aldea)

 

METROPOL – „Égig érhetne az ének / Sunetul în zbor” (1978)

Piesa titulară a primului disc LP din 1978 al grupului orădean este una dintre melodiile de căpătâi ale trupei – pilon hard rock în România. Despre înregistrarea albumului povesteşte liderul Viranyi Attila (bas, compozitorul piesei):

„Păstrez şi azi textele scrise de Juliu Matza (un cadou de Crăciun pentru mine)… Iar «albumul alb» a fost înregistrat doar într-o zi dintre cele trei iniţial alocate (ceea ce în mod normal îţi ajungea pentru un single), dar ne-am ambiţionat şi de la ora 9 dimineaţa şi până noaptea am reuşit să tragem materialul întreg. În 2008 nu am împlinit doar 40 de ani de la înfiinţare, ci şi – iată – 30 de la acel disc! Clipul face parte dintr-o serie de cinci, pentru un întreg film despre cei zece ani trecuţi de la înfiinţarea noastră, operat cu un singur aparat de filmat Ariflex.”

 

METROPOL – Atunci e bine” (1979)

Fragment dintr-un concert la Sfântu Gheorghe, filmat ca şi mai sus pentru Redacţia emisiunilor în limba maghiară, în formulă de trio: Viranyi Attila–bas, Orban Andras–chitară şi regretatul Raduly Bela–tobe şi voce. Piesa a fost editată în cuprinsul uneui medley live, pe al doilea album „Vouă” (1979). Imaginile provin din primul turneu după plecarea lui Trifan Laszlo, un document descoperit în premieră pentru emisiunea Remix. Compozitorul Orban Andras, precizează: „În rock şi hard rock venise o nouă modă: cu 3-4 acorduri, nu cu 10 schimbări de ritm, cum se practicase înainte. Ţin minte cum ieşea lumea de la Polivalenta din Bucureşti fredonând «Atunci e bine», o piesă cât se poate de simplă şi de directă. Ăsta a fost secretul nostru muzical. În plus, în show foloseam tot soiul de artificii, fum, lumini, stroboscop la tobe – cred că primul din ţară a fost construit de Viranyi, văzusem la PHOENIX.

 

SEMNAL M – Mai avem multe de făcut” (1981)

Filmarea provine din gala celui de-al patrulea Festival „Club A” din 1981, de la Sala Palatului. În întregime piesa a fost editată (tot varianta live) pe culegerea cu acelaşi nume, primul disc românesc înregistrat integral în concert!

Ştefan Boldijar (bas şi voce), lider şi cofondator al trupei alături de regretatul Iuliu Merca (chitară şi voce, compozitorul şi textierul melodiei): Trupa suna foarte rock în acea perioadă, după ce îi cooptaserăm pe Ghiţă Ciolac la clape (venit prin toamna lui 1980, după un stagiu îndelungat în America) de fapt la Hammond (ştiu specialiştii de ce) şi pe Francisc Solomon la tobe, un baterist de mare forţă. Genul ăsta se priza în toată lumea, de ce să nu fi făcut şi o astfel de piesă de concert, cu solouri pentru fiecare instrument? Iuliu Merca cântase aşa ceva şi cu CROMATIC. Melodia a apărut pe al doilea nostru album, datat 1980, «Cântece transilvane». La festival am luat Premiul de compoziţie.”

 

COMPACT – „Protest” (1981)

Singura melodie a grupului clujean (predecembristă) din arhivă, existentă în două variante. Aceasta este şi cea mai spectaculoasă, descoperită de redactorul Ionel Stoica într-un depozit până atunci necunoscut. Filmarea face parte dintr-un reportaj amplu în Staţiunea Tineretului Costineşti, locul unde formaţia a cunoscut consacrarea. Piesa al cărei autor este chitaristul Constantin Cămărăşan a apărut pe discul de debut, split-LP-ul „Formaţii rock” (vol 6) editat în acelaşi an, fiind înregistrată alături de aceiaşi instrumentişti care apar în imagini: Paul Csucsi-chitară, voce, Teo Peter-bass, Aurel „Leluţ” Vasilescu-tobe.

 

POST SCRIPTUM – Dacă într-o zi” (1982)

Grupul timişorean de jazz–rock a avut în paralel şi un repertoriu pop-rock, dovadă un întreg LP editat de Electrecord în 1981. Filmarea face parte dintr-un recital descoperit întâmplător de operatorul Cristian Muller, cu un an înainte de regretabila sa dispariţie. Filmările s-au realizat în 1982, când trupa începea să se „dizolve”, liderul–claviaturist Doru Apreotesei (principal compozitor) cântând deja cu SFINX, iar bateristul Mişi Farcaş repetând cu un combo de jazz pentru participarea la un festival în străinătate. Ceilalţi membri: Tiberiu Ladner–voce, Toni Kuhn–chitară, regretaţii Mircea Marcovici–bas, voce şi Emil Zoltan–saxofon.

ROSU ŞI NEGRU – „Hai acasă” (1984)

Compoziţia marelui şi regretatului muzician Liviu Tudan (bas, voce) pe versurile realizatorului TV Ovidiu Dumitru face parte din prima serie de şlagăre pop-rock declanşate de celebrul „Alfabetul”, în 1979. Pe discul single cu acelaşi nume apare şi piesa de faţă, înregistrată cu chitariştii Adrian Ordean, Gabi Nacu şi bateristul Dorel Vintilă Zaharia. Abia atunci, popularitatea supergrupului bucureştean (câştigată în epoca anterioară, dominată de muzica progresivă) a putut fi verificată în concerte şi turnee. Formaţia şi-a continuat marşul triumfal până după 1989, ultimul concert (la festivalul „Rock ’93”) neputând să o relanseze, în ciuda unui adevărat summit de instrumentişti pe scenă.

 

HOLOGRAF – Cu fiecare clipă” (1987)

Filmarea a fost descoperită în 2009 într-un „Album duminical”, fiind realizată la Costineşti, lângă hotelul Forum în care grupul a cântat veri la rând, în anii ’80, câştigând adevărata consacrare în rândul tinerilor. Componenţa (albumului al doilea, cel galben, lansat în acelaşi an) îi alătură pe veteranii Antonio Furtună-claviaturi şi Tino Petroşel-baterie foştilor IRIS: Dan Bittman-voce, Ion „Nuţu” Olteanu-chitară şi regretatul Marty Popescu-bas. Compoziţia este semnată de fostul chitarist-solist Mihai Pocorschi şi a apărut, cu un alt text, şi pe primul LP HOLOGRAF, cu primul titlu „Lumea” (versurile prezente aparţinându-i solistului), una dintre cele mai valoroase piese ale primei perioade.

 

IRIS – Tu, doar tu” (1990)

Piesă apărută pe discul IRIS IV, în 1990 – text Ioan Dumitrescu şi Cristian Minculescu. De asemenea, piesa a mai apărut pe primul CD IRIS „The best of…” editat de Electrecord. Această filmare a constituit practic primul clip IRIS postdecembrist, exceptând filmările din studiouri, următorul fiind cel ilustrând „Noaptea”. Clipul a fost găzduit în primul rând de emisiunea „TeleTop”, în mai multe rânduri, staţionând pe primele locuri ale clasamentului.

 

DAN ANDREI ALDEA – „Om bun” (1974)

Înregistrare live dintr-un spectacol sub egida „Poezia muzicii tinere”, realizat de Adrian Păunescu la Sala Palatului. Melodia a apărut pe primul disc LP al formaţiei SFINX, din 1975: „Lume albă”. Despre acest adevărat imn al folkului românesc, cantautorul a declarat: „Melodia a fost compusă ca să avem ceva material de cântat, fără tobe. Cu ea deschideam concertul şi era o piesă «de serviciu» despre noi înşine (ultimele versuri erau cam aşa: «…Aibi milă de nişte bieţi menestreli, / dă adăpost pentru o noapte / sărmanilor Doru, Dan şi Cornel.» – adică Doru (Donciu), Dan (umilul dvs.) şi Cornel(iu Ionescu). Când, după ani, s-a pus problema să o imprimăm pe disc, am modificat textul; nici nu mai era componenţa aceea, şi în plus am vrut să-i dăm o tentă «generică».”

 

MIHAI MUNTEANU – Mioriţa (1969)

Mihai Munteanu zis „Michone” este unul dintre primii folkişti români! Împreună cu un grup organiza în podul casei, ad-hoc, un adevărat cenaclu neoficial, un „cerc literar” – poezie şi muzică, pictură şi arhitectură etc. Dorin Liviu Zaharia era animatorul principal, amândoi fiind la fel de „vinovaţi” de primele „extracţii” folk din folclor. În 1970 Michone a plecat la Paris, ca arhitect. Filmarea ţine de emisiunea / rubrica „Propuneri pentru paradis” prezentată de Sânziana Pop, care apare de altfel în cadru, alături de folkist: „Vă asigur că a fost o improvizaţie totală. Este adevărat că am şi cântat, dar m-a interesat mai mult poezia şi autenticitatea informaţiei. Nu am văzut niciodată ce a fost înregistrat şi nici nu m-a interesat.”

 

DORU STĂNCULESCU & SORIN MINGHIAT – Şambala” (1974)

În emisiunea „Revista literar artistică TV”apar două melodii filmate live în platou, de duet, singura sa apariţie – până acum – în arhiva predecembristă a Televiziunii. Doru Stănculescu precizează: Melodia (cu tot cu text) e scrisă de mine sub influenţa lui Mircea Eliade – «Secretul doctorului Honigberger». Filmarea acelei piese a fost hotărâtă de comun acord cu Adrian Păunescu. Noi ne-am dorit altfel ca de pe urma acelor filmări să rezulte o bandă care să plece spre Occident, în cadrul schimburilor culturale cu Statele Unite, care să ajungă în particular şi la Mircea Eliade.

Nu ştiu dacă ni s-a îndeplinit planul, cert e că am făcut valuri cu «pachetul» nostru, care ar fi conţinut «misticisme» din cultura României anilor ’70! Apoi a plecat şi Mihaela Mihai, soră-mea, şi mie mi s-a interzis accesul la televiziune.” Melodia a apărut în urmă cu câţiva ani pe a doua culegere „Cenaclul Flacăra”, la editura Intercont Music, sub egida „Jurnalului Naţional”, după ce aceeaşi firmă îii editase cantautorului un prim best of de melodii reînregistrate (între care şi aceasta) „De-alaltăieri… şi până ieri” (I), în 1998.

 

MIRCEA FLORIAN – Pădure liniştitoare” (1975)

Melodie filmată în curtea interioară a Televiziunii Române, noaptea, pentru emisiunea „Album duminical”. În ceea ce-l priveşte pe folkist, în ciuda popularităţii şi a originalităţii sale, aceasta a fost mult timp singura sa filmare existentă în Arhiva Multimedia TVR.

Melodia este compusă de Mircea Florian (inclusiv textul, aşa cum se întâmplă în marea majoritate a pieselor sale) prin 1971, fiind editată de Electrecord pe single-ul „Pădure de voie bună” (1975). Florian Pittiş: Am avut folkişti care au rămas puri la întâlnirea cu folkul acestei zone, căruia Horia Stoicanu îi spunea chirilic… Mircea Florian e unul dintre ei, care venea exact dintr-o zonă foarte curată, de-acolo de unde se zice că se agaţă harta-n cui, de la Satu Mare. Şi şi-a păstrat această puritate pe toată existenţa lui de artist, deşi a trecut spre muzica de avangardă, electro, o combinaţie ciudată cum ciudat e Mircea Florian din plin.

VALERIU STERIAN – Antirăzboinica” (1974)

Descoperită într-o emisiune „Manifest pentru sănătatea pământului”, piesa a denumit şi primul LP din cariera regretatului cantautor, apărut în 1979, înregistrat cu Nicolae Enache la sintetizator şi claviaturi şi Dan Andrei Aldea la chitară electrică.

Lucia Sterian: Ţin minte că lui Vali i-a plăcut poezia lui Adrian Păunescu imediat ce a văzut-o, a citit-o de mai multe ori şi a compus muzica… Şi a numit discul tot aşa – avea o copertă neagră, în partea de jos propunerea de grafică viza un individ cu o umbrelă în mână, deasupra căruia era o bombă. Din păcate, cenzura a interzis apariţia acelei bombe pe disc, drept care desenul a fost înnegrit acolo.”

Nu pentru că nu ne mai recunoaştem în acest ocean folk, unii dintre noi evadăm dintre «voci şi chitare». Este un drum logic, pe care l-au făcut totdeauna cei mai buni, pentru care Folk înseamnă Mesaj dar şi Muzică, în primul rând, prin tot ceea ce ea a cucerit pentru umanitate. Voi cânta astăzi lucrări mai vechi şi mai noi, încercând să fiu un alt Valeriu Sterian tocmai pentru a rămâne Valeriu Sterian.” (pliant concert)

 

MIRCEA VINTILĂ – Pământul deocamdată” (1975)

Înregistare live dintr-un Cenaclu „Flacăra” la Sala Sporturilor din Cluj, care-l emoţionează şi azi pe cantautor. Piesa a apărut pe primul disc single (datat 1974) al folkistului, care mai conţinea „Mielul”.

„Melodia este compusă în maşina lui Adrian Păunescu, cu care ne deplasam spre un cenaclu, la Râmnicu Vâlcea. Plecând de la o linie melodică pe care i-am fredonat-o, poetul a compus poemul, secretara acestuia – doamna Vârvici – scriind direct versurile. Se întâmpla pe dealul Negru, plecând de la celebrul stabiliment cu mici şi seminţe, iar până în oraş piesa a fost gata. Mai mult, am cântat-o în concertul din acea seară.”

 

MARCELA SAFTIUC – Balada lunii mai” (1976)

Filmarea descoperită recent face parte dintr-o emisiune „Viaţa Satului”, în care folkista apare cu un scurt interviu şi două melodii, o raritate. Melodia este o prelucrare după un colind. Nici prima, nici ultima cu acele extracţii din folclor, folkista s-a manifestat în această întreprindere cu mare grijă şi autocenzură:

„Scopul meu n-a fost niciodată acela de a cânta muzică populară, aşa cum era ea, nu eram reprezentanta acestei muzici; dar era un punct de pornire pentru a merge mai departe şi, având rădăcini, ceea ce aceia dinaintea noastră au făcut. În acelaşi timp, am compus muzică şi texte fără nici o legătură cu folclorul, dar uneori îmi place să mă cufund în acea atmosferă de folclor, cu atât mai mult acum, în străinătate.” Stabilită în Franţa, folkista a reînregistrat piesa în 2008, pentru primul său album discografic „Călător”.

 

      ANDA CALUGAREANU – Noi nu” (1976)

            Una dintre melodiile folk etalon ale perioadei, compoziţia regretatei Anda Călugăreanu (pe versurile lui Nicolae Labiş) a fost reluată şi după decembrie 1989 de diverşi folkişti. Celebră pentru trioul „inventat” de Alexandru Bocăneţ pentru emisiunile de divertisment în alb şi negru, cantautoarea a făcut o pasiune aproape subită pentru genul aşa-zis uşor, urcând rapid în clasamentele folk din anii ’70, nu în cele din urmă pe scenele din ce în ce mai mari ale Cenaclului „Flacăra”. Piesa a fost editată pe singurul disc single al folkistei, înregistrată cu Dan Aldea la chitară (cel care i-a şi desluşit instrumentul, împreună cu Sorin Chifiriuc).

 

ADRIANA AUSCH – Învaţă” (1975)

Filmarea a fost montată de echipa emisiunii Remix folosind negative descoperite de pe urma glorioasei emisiuni din 1974-1975 „Tinerii şi muzica lor”. Sunetul ne-a fost oferit de Cornelia Andreescu, director Electrecord, dintr-o culegere folk editată în anii ’70. Melodia a fost reînregistrată pentru un întreg album discografic în primii ani ’90, în Germania – „Calul albastru” – încă needitat oficial în România.

„…«Învaţă», din punctul meu de vedere, are cea mai interesantă poveste. Când tata era în vizită la Bucureşti, la un minister, directorul general de acolo i-a dat o foaie de hârtie cu traducerea unei poezii din lirica norvegiană, făcută de fiica sa. Tata mi-a adus-o şi m-a întrebat direct: «Uite ce poezie extraordinară, de ce nu faci muzică pe ea?» Eram în prima mea perioadă de locuit în Germania şi acolo am compus cântecul, care mi-a venit imediat şi direct.”

 

FLACĂRA FOLK ‘73 – Din bătrâni” (1973)

Gil Ioniţă şi Ion Moraru au format trupa folk la Iaşi cu oboistul Cezar Laurenţiu Ionescu. În 1973 au debutat la Festivalul „Primăvara baladelor”, câştigând Premiul special al juriului şi în consecinţă înregistrarea unui prim disc EP (cu patru piese), primul al unei trupe folk româneşti. Prezentaţi de Aurel Gherghel lui Adrian Păunescu, se pare că au fost „botezaţi” de secretarul Cenaclului, George Stanca. Filmarea prezentă (de altfel cea mai cunoscută piesă a grupului, compusă de regretatul Gil Ioniţă, muzică şi versuri) aparţine unui set de trei melodii cântate în emisiunea „Club T”.

VICTOR SOCACIU – Roata” (1978)

„Melodia a pornit de la poemul lui Adrian Păunescu, care l-a descoperit, aşa cum spun şi versurile, pe Toader Popa din Ortoaia. Poetul a auzit povestea acestui ţăran care îşi înjghebase o roată de moară undeva pe un pârâu de munte, cu un dinam, producându-şi singur curent electric, să poată asculta radioul. A fost foarte impresionat, ceea ce s-a întâmplat şi cu mine, când am citit versurile. Atât de mult m-a marcat, încât primul meu disc, din 1981, aşa s-a şi numit.

Am mai avut o filmare cu aceeaşi melodie, atunci când am înregistrat cu corul de copii «Voces Primavera», tot acolo, în munţi. E acel vers cu «Planeta trece pe la el prin curte…», la care o fetiţă a venit la mine să mă roage: «Nene Socaciu, mi-arăţi şi mie în curte pe unde trece planeta?»…”

 

MIRCEA BANICIU – „Eşarfă în dar” (1982)

Melodia a apărut editată pe primul LP solistic al cantautorului (care ar fi trebuit să se numească „Tristeţi provinciale”) în 1981, reeditat de autor pe CD în 2008. Versurile sunt scrise de Victor Cârcu, unul dintre textierii PHOENIX.

Când am rămas singur am plecat la mare, un sezon bun când m-a contactat Tudor Vornicu de la Televiziune. Am lucrat mult cu Aurora Andronache aici. Ne-a dat un spaţiu bun, de maximă audienţă, ceea ce m-a catapultat în turnee, am câştigat bani, am fost solicitat de trupe cărora să le cânt în deschidere: MONDIAL, SFINX, ROŞU ŞI NEGRU, PROGRESIV TM… Cu POST SCRIPTUM am şi înregistrat două albume. Primul e lucrat cu Doru Apreotesei – unul dintre cei mai străluciţi clăpari ai noştri, cu care eram vecin. Am avut tihnă să lucrez albumul acasă, iar apoi vânzările discului au fost formidabile. Au mai fost şi altele, dar nici unul ca discul acela!

 

ZOIA ALECU – Ouă de rouă” (1977)

Este o piesă compusă cu gândul la Maria Tănase. Eram în parc şi mă uitam cum se împreunau crengile, pe înserate. Era vremea aceea când începe să cadă bruma şi mă imaginam vorbind cu Maria; apoi am compus melodia cu imaginea acelor stropi de rouă de pe frunze întipărită pe retină.”

Cea mai reprezentativă melodie a celebrei folkiste din anii ’70 – ’80 a (re)apărut târziu în arhiva TVR: cânta în studioul TVR, în alternanţă cu Mihaela Bustuchină, live! „Înregistrarea nu e varianta definitivă, care poate fi ascultată acum pe CD-ul «Vino aici». O altă variantă de lucru (din Radio) a apărut şi pe o culegere folk, iar după 1990 pe o altă compilaţie. Ăsta a fost şlagărul meu şi nu cred că a existat concert în care să nu mi se ceară piesa, chiar şi în anii din urmă!”

 

NICU ALIFANTIS & SORIN MINGHIAT – Lumea e cum suntem noi” (1980)

Melodia (pe versurile lui Adrian Păunescu) a fost înregistrată în Studioul muzical al TVR (cu Dan Jelescu). În 2008, Intercont Music a editat un best of „Vynil Collection” care conţine şi melodia în cauză. Filmarea a fost efectuată pentru o emisiune „Album duminical”, însă a mai existat o altă versiune filmată înainte, în acelaşi an, aceea fiind realizată cu Orchestra simfonică a doctorilor din Brăila, pentru o ediţie a emisiunii „Antena vă aparţine” pusă în scenă la Brăila.

 

PRO MUSICA – Glossa” (1974)

            Filmare pentru ciclul de emisiuni „Tinerii şi muzica lor”. Piesa este reprezentativă pentru debutul grupului timişorean şi al liderului său Ilie Stepan deopotrivă. Grupul timişorean cânta la debutul din 15 ianuarie ’73 folk, ilustrând muzical lirica eminesciană (melodia a şi rămas mult timp în repertoriul ulteriorului grup rock). La ora primei difuzări după 1989, compozitorul declara: E foarte greu să scrii muzică pe versurile unui geniu, ale unei interfeţe între noi, românii, şi Dumnezeu. Au fost până în prezent vreo şapte melodii de care nu mi-e ruşine. Piese la care am căutat mult, pentru că e un proces îndelungat să te apropii, dinspre muzică, de universul eminescian.”

În filmare, alături de Ilie Stepan (chitară), mai apar: Perin Boian (chitară), Eugen Iosif (voce, blockflute), Adrian Daminescu (violoncel), Erlend Krauser (vioară), Dietrich Krauser (violoncel) şi alţii.

                                                                                              Doru Ionescu