Sunday, Nov 19, 2017
HomeÎn curând, în jurul lumii ... româneștiDin Suedia, OVIDIU MARIAN ne cântă pe versuri de Eminescu

Din Suedia, OVIDIU MARIAN ne cântă pe versuri de Eminescu

Din Suedia, OVIDIU MARIAN ne cântă pe versuri de Eminescu

Povestea lui Madius, cum e cunoscut între muzicanți, plecat prea devreme din România, în epoca în care se inventa un timp al chitarelor electrice pe tot mapamondul. Un interviu filmat acasă la Goteborg, în urmă cu câțiva ani, poate fi revăzut în 10 decembrie, la TVR 3: http://tvr3.tvr.ro/remix-doi-banaceni-de-frunce-i-pove-tile-lor-cu-cantec_18484.html

https://www.youtube.com/watch?v=2JAqMgKgFdk Ovidiu Marian e un altfel de colecţionar, pentru că ce a strâns el n-au mulţi… O înregistrare de la staţia de radioficare a Aradului, din primii ani ’60, cu trupa lui Adi Şerban. Dar şi cu Trio Alpin – aţi auzit „Câmpiile verzi“, că a făcut ceva valuri la vremea ei? Amintiri şi fotografii (plus autografele de rigoare) cu orchestra lui Edmond Deda, ori cu chitaristul Alecu Rădulescu (ajuns mai apoi profesor la celebra școală Berklee College of Music, pentru care are un adevărat cult) şi Cvintetul Mamaia, din epoca „Mon Jardin“. Cezarina Petrescu, Roza Petrovici, Ilinca Cerbacev, trecute vieţi de doamne şi soliste. Plus aventuri:

„Am plecat pentru un contract de trei luni cu sextetul Gigi Stoian, la Viena, într-un club celebru pe vremuri, Chatanooga Bar. Perioada s-a prelungit, am ajuns la Innsbruck, apoi trupa s-a spart, trei dintre membri plecând în Germania. Dar, de fapt, colegii de breaslă vânduseră fasole la «Europa Liberă» şi noi ne-am ales cu grăunţele. N-am mai găsit gara! Haleluia, brother, how much the conopidă! Ce ne facem? Eu şi Meche l-am sunat pe un manager finlandez, cunoscut la mare. Ăsta ne-a chemat la Helsinki, aşa că am luat vaporul de la Trabemunde. Era un spărgător în faţă şi noi ne întrebam unde mergem printre gheţuri, sănii şi schiuri. Când am ajuns nu ne-a aşteptat nimeni, am întrebat unde e restaurantul Adlon şi am luat-o pe jos, ca tot românul. L-am întâlnit şi pe manager, care ne-a dat o pâine… Mi-am făcut un trio şi am început să cânt, am cunoscut o finlandeză, apoi am venit la Göteborg să-i vizităm părinţii şi din iunie 1970 aici am rămas!“

https://www.youtube.com/watch?v=l8L796_Iu1c Suedez român, de loc din Arad. Cu morbul muzicii. Uşoară, dar plină de greuceni. Colecţionar: 15.000 – 17.000 de viniluri, CD-uri, casete audio şi video, DVD-uri, VHS-uri. Le-ar dona unei şcoli de muzică de acasă, din Banat. Trăia prea bine în România ca să plece, culmea, la sfârşitul anilor ’60… Dar vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă! A cântat şi cu români (celebrii pianiști din două epoci diferite, Cristian „Mac” Colan ori Ion Baciu jr.), dar şi cu străini – să zic doar de Dr. Feelgood, Juliette Greco, The Platters, Bebo Valdez, Los Paraguayos, Les Angeliques

„De fapt, prima dată am format Trio Ovidiu, apoi am cântat cu Peter Holm, era foarte apreciat aici, am câştigat atunci bani cu valiza. După un concert, am luat cât salariul soţiei pe trei luni. Mâncarea era ieftină, mi-am cumpărat un Volvo Amazon (că, de fapt, de aceea plecasem din România, să fac şi eu bani de-o maşină cum aveau toţi cei plecaţi), scule… Şi am telefonat în ţară, pentru că fuseserăm condamnaţi după ce colegii mei au cerut azil politic la Viena. Ţineam legătura cu Aurelian Andreescu… Cu vărul meu, celebrul actor Boris Olinescu, am corespondat prin Polonia.

De fapt, noi rămăseserăm datori la O.S.T.A., agenţia de impresariat care ne scosese din ţară, cu partea lor – vreo 20.000 lei. I-am plătit, dar n-a fost de ajuns, pentru că eram solidari pe toată suma datorată de trupă – 88.000 lei, de unde şi condamnarea şi confiscarea bunurilor! Aşa că eu şi Meche i-am plătit pe toţi. Am fost în corespondenţă cu Ambasada din Stockholm până am primit scrisoarea de graţiere, în 1981. M-am urcat în maşină şi am ajuns la Arad, după 13 ani, cu un Mercedes fancy! «Da’ şi-i cu hardughia asta, copile, câte parale oi dat pi ea?» Normal să mă întrebe maică-mea, avea ditamai casetofonul stereo, cu egalizator pe 12 benzi, difuzoare nu mai zic…“

În 1990 şi în anii ce-au urmat, intrigat de grozăviile văzute la televiziunea suedeză, a pornit să strângă ajutoare pentru România – casele de copii, de handicapaţi… Biscuiţi, medicamente, cârje, biciclete, bani, câte şi mai câte. În vara lui 2013 nu s-a lăsat mai prejos şi a sprijinit un festival de folk prin Alba, a dat şi o chitară premiu! Artistul, prin definiţie şi statut, este un generos. La un moment dat, nu i-au mai ajuns banii din muzică (sau i-o fi zis soţia să mai stea şi pe acasă) şi s-a apucat de vândut aspiratoare, doar e genul de om cu vorbele la el. L-au chemat în Asia, că vânduse un număr record de electrocasnice, şi a convins şi acolo lumea (se joacă cu multe limbi) de vreme ce s-a întors cu ditamai premiul.

https://www.youtube.com/watch?v=MrNgwHyv5js&list=PLE87CEB48498765F8&index=33 „Mai cânt, cum să nu? În ultimul timp am fost cu unii gen Bregović, se numesc Black Safire, până în Islanda am cântat cu ei. Vizavi de noi e casa de oaspeţi a cartierului nostru, acolo repetam înainte de concerte, de turnee. Iar aici e garajul, în el a călcat numai lume bună – Stela, Arşinel, Dan Spătaru, Johnny Dimitriu, Jean Constantin, Daniela Condurache, Draga Olteanu, Irina Loghin. Aici ţin cele mai multe discuri, scule vechi, radioul, uite şi motorul meu – Honda Silver Wing 600. E foarte mare, iar eu am probleme cu spatele.“

https://www.youtube.com/watch?v=fgh8mqw4nDg Mă rog, a dat-o şi pe balcanisme, şi pe braziliene – astea i se potrivesc mănuşă, după cum s-a văzut şi în emisiune…. Cu bossanovele lui a însufleţit statuia poetesei suedeze Karin Boye şi s-a trezit cu niscaiva premii culturale. Şi, normal, melodiile le-a cântat şi în limba română, dar folosind sonetele lui Eminescu. Le-a înregistrat şi la Radio România, acompaniat de Laurenţiu Cazan, a fost şi la TVR, la „Atenţie, se cântă!“, ba şi în turneu. Dar nu l-a interesat să fie profet în ţara lui, că nici nu era cazul… „Am cântat la «Zilele Aradului», la voi la TVR în emisiunea lui Moculescu, l-am cunoscut acolo pe Laurenţiu Cazan şi am plecat prin ţară. Am înregistrat cu Daminescu «Pecica blues»… Aici stau de 32 de ani, la numărul 143, în casa cu gardul vopsit în roşu – ce zici, seamănă cu cele moldoveneşti? E făcut de mine cu cheia franceză. Dar nu mă întorc în România, că am familie aici de 43 de ani, băiatul are 41, totul e aici. Acolo vin vara şi mă simt bine, apoi vreau acasă.“ https://www.youtube.com/watch?v=5oGIr8T6V60

Ţine aproape de România, vacanţele pe aici şi le petrece. Vorbeşte mult, pentru că are şi cu cine, are şi despre ce – Aurelian Andreescu, Boris Olinescu, Dan Spătaru, regizorul Titi Acs, teatrul „Ion Vasilescu“… E foarte oral, cum s-ar zice, de altfel a avut şi emisiune la un post de radio din Göteborg, tot cu cozerii de-ale lui. Acum parcă s-a mai potolit, are nişte ani… Da’ de unde, stă pe Facebook şi găteşte în văzul lumii: poveşti, povestiri, amintiri – o istorie pe care cei din România au ascuns-o adânc sub epoca nouă, dar pe care el – Madius – o reia de parcă s-ar fi petrecut ieri. De ultimă oră, o melodie pe versurile folkistului italian (și prietenului) Evandro Rossetti: https://www.youtube.com/watch?v=4eO1muJAo7I

Doru Ionescu

Adaptare după volumul Povești cu cântec din diaspora.

100 de români și aventurile lor muzicale (ed ArtPrint, 2014)

…și o piesă mai fără perdea, din studioul prietenului Adrian Daminescu (se ascultă cu pălincă:) https://www.youtube.com/watch?v=CGCyG5X7oIs

Galerie foto: arhiva personală

FOLLOW US ON:
Povești cu cântec
Essaychampions.Com c

office@alterculturo.com

Rate This Article: