Sunday, Nov 19, 2017
HomeEvenimente cu suflet românescDANIELA & GUIDO MANUSARDI – tată și fiică italieni, cu suflete de români!

DANIELA & GUIDO MANUSARDI – tată și fiică italieni, cu suflete de români!

DANIELA & GUIDO MANUSARDI - tată și fiică italieni, cu suflete de români!

http://tvr3.tvr.ro/jazz-folk-si-rock-in-remixul-de-sambata_19296.html 

8 aprilie 2017, ora 22.10, la TVR 3 este difuzat un scurt portret al marelui pianist de jazz Guido Manusardi. În fapt, un interviu din urmă cu câțiva ani, filmat la Milano, ilustrat cu secvențe din arhiva TVR, datate în anii 60 – 70, dar și de după 2000, când muzicianul a fost invitatul unor importante evenimente concertistice în țară. Tot aici, un alt link din portofoliul emisiunii Remix”, cu moștenitoarea tronului, la rândul ei o mare pianistă – Daniela Manusardi.

http://tvr3.tvr.ro/remixul-de-duminica-nemuritorul-adrian-enescu-si-portretul-danielei-manusardi_19172.html

Dacă de folkistul Evandro Rossetti românii din peninsulă au început să audă în ultimii ani, grație sărbătorilor comunității (prin organizatoarea Mioara Cristea Moraru – festivalul Propatria), despre pianistul de jazz Guido Manusardi și povestea sa cu cântec (românesc) se știu prea puține lucruri. Locuiește lângă Milano, acolo unde a și fost filmat în urmă cu trei ani pentru TVR. În emisiune și în cartea muzicienilor din diaspora, Doru Ionescu preciza că îl urmărea de mult pe „marele pianist, un monstru sacru al jazzului european“, care și-a trăit prima parte a carierei în România (între 1967 și 1974). Are tone de discuri (și nu-i exclus să fie recordman din acest punct de vedere) și nenumărate concerte, unele dintre ele pline de sonorități românești. Cu un început

spectaculos în nordul Europei (stabilindu-se provizoriu cinci ani la Stockholm), tânărul pianist nu a găsit un angajament în țara sa, așa că a ajuns la București, acompaniind un celebru solist pop italian. Iar în România a descoperit o deschidere specială spre muzica sa de suflet.

„Cântasem cu un mare contrabasist, Red Mitchell, în nord, dar la întoarcerea în Italia, după un disc foarte bun, am avut surpriza neplăcută să nu am unde cânta jazzul meu; șase luni n-am găsit de lucru. Un coleg mi-a spus despre Remo Germani, care căuta un pianist pentru turneul în România. Un post bine plătit, așa am ajuns să îl acompaniez. Iar la București, la hotelul Athénée Palace, l-am auzit cântând pe Horia Ropcea la acordeon, cu trupa sa. Erau buni, am început să improvizez cu ei, și a apărut Cornel Chiriac. Acesta avea o emisiune de

jazz foarte bună la Radio România, m-a invitat acolo să înregistrez și așa am început să-i cunosc pe marii instrumentiști români – Richard Oschanitzky, Johnny Răducanu, Nicolae Farcaș, Dan Mândrilă, Mache Ganea, nu-i mai țin minte pe toţi.

Cum în România mi-am cunoscut și viitoarea soție, pe Vali, m-am tot întors acolo, am avut formație la hotel Ambasador și am cântat oriunde am putut să fiu cu muzica mea preferată. Am fost și cu Joe Reininger la vioară, cu cei tineri – Eugen Gondi sau Ștefan Berindei, cu Șoni Imre. Acesta conducea formația Electrecordului și uite așa am ajuns cu ei în turneu în Germania Federală, prin teatre, până sus, în nord. Aveam cu noi și soliști de muzică populară, plus un violonist foarte bun, nu-i mai țin minte numele, de la care am avut ce învăța.“

Vorbind despre folclor, în discografia de aur a jazzului românesc figurează și Guido Manusardi. https://www.youtube.com/watch?v=UnhvloUNIC0 În CV-ul său există însă și mai multe discuri (înregistrate în străinătate) influențate de melosul românesc. „Mergeam la clubul de jazz de la Casa Studenților din București, dar și prin subsoluri, baruri de noapte, acolo unde se asculta muzica aceasta care avea mulți fani. Oriunde intram pe scenă, mai mare sau mai mică, toți se ridicau în picioare (fuseseră educați să respecte orice artist), ceea ce în Italia mea n-am întâlnit atunci. Iată, aici păstrez caietele românești cu partituri de muzică populară cumpărate atunci, teme pe care apoi le-am prelucrat jazz. Sunt armonii unice.“ https://www.youtube.com/watch?v=cBPfobAY5lo&list=PLU_7zYWH9y9kLbAyqrVb-QN9SoHnQMcxM

În cele din urmă, Manusardi a trebuit să revină în Italia, alături de soția sa româncă. A fost recunoscut la adevărata valoare și și-a continuat traseul ascendent spre o carieră fabuloasă, cu colaboratori trecuți cu majuscule în dicționarele de jazz. În ’72 – ’73 era un fel de pianist rezident al celebrului club milanez „Jazz Power“, pe unde au trecut toţi mai marii genului. Discografia sa a depășit probabil 100 de albume – primele 86 pe vinil, apoi CD-uri – editate chiar şi în Japonia. O singură dovadă, ca să nu înșir aici zeci de colaboratori, jazzmani celebri în toată lumea, ca și premii peste premii: este unul dintre foarte puținii artiști italieni incluși de Leonard Feather în a sa „Jazz Encyclopaedia“. https://www.youtube.com/watch?v=ZGQWbzrDRJs

https://www.youtube.com/watch?v=LDhfS8a6cqE Şi cu Teodora Enache (pe care a acompaniat-o în Italia) are un disc de standarde, „On the Sunny Side of the Street“. Cu atât mai mult, revenind la contextul acestui capitol, răsar în față contribuțiile sale la comunicarea folclorului românesc în lume. Nu știu care dintre discurile cu teme românești a primit premiul I într-o conjunctură internațională, dar eu o să-i fac reclamă aceluia primit din mâna maestrului, pe care l-am tot ascultat, folosindu-l și în emisiune: „The Village Fair“ (piese: „Oaş Dance“, „Country Dance“, „Three Basil Leaves“, „Balada“, „Căpiţe de fân“, „Banat Mood“, „Ciobăneasca“ şi altele).

https://www.youtube.com/watch?v=9E44J-putzM A revenit în câteva rânduri în ţara sa adoptivă (în arhiva TVR figurând filmate concerte din 2001, 2002, 2004); la Iași s-a întâlnit cu Jancy Körössy (și a cântat cu un trio italian), la București cu Johnny Răducanu (cântând separat cu tinerii Pedro Negrescu și Vlad Popescu), este în legătură cu Florian Lungu și cu organizatori jazz din România. La puțin după filmarea sa din vara lui 2013, în toamnă era invitat la o primă ediție a festivalului brăilean dedicat memoriei lui Johnny Răducanu; din păcate bugetul a tot fost restrâns până n-a mai fost loc pentru Guido. Și ar mai vrea să cânte, dar cine să-l invite? La 78 de ani, Guido rămăsese același studios (perfecționând o temă, găsind o nouă improvizație, concertând din când în când în spații intime), dar și cel mai modest și mai nepretențios om din lume, mulțumindu-se cu o farfurie de spaghetti sau, atunci când se putea, sărmăluțe cu mămăligă. Etno și în viața de zi cu zi:).

DANIELA MANUSARDI sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă!

În familia lui Manusardi există o tradiție muzicală în serial. Tatăl domniei sale cânta la chitară și contrabas – ceea ce i-a salvat la un moment dat viața în prizonieratul german –, bunicul și unchiul cântau la acordeon, iar mama sa era pasionată de canto – autodidactă – interpretând arii celebre din opere. De unde și lecțiile private pe care Guido a avut privilegiul să le ia cu o profesoară de pian de origine rusă. Prin urmare, n-a fost o mare noutate să aflu că fiica Daniela a ajuns la rândul ei o pianistă de performanță, constatând însă că n-a uitat să vorbească românește, deși n-a apucat să trăiască

pe plaiurile mioritice. I-a călcat pe urme tatălui, chiar apăsat, dar în domeniul muzicii clasice.

Am reușit s-o filmez în toamna lui 2015, când am prins-o într-un weekend la Roma. După Conservatorul Verdi, Daniela a plecat sa se perfecționeze în Germania, acolo unde de fapt a învățat limba română de la câțiva studenți (transilvăneni). Cu două discuri și numeroase concerte la activ, revenită la Milano, face naveta la Matera unde este profesoară de pian. Dar nu-și uită rădăcinile, inclusiv muzicale. „Formația mea muzicală și culturală vine de la muzica jazz și de la folclorul românesc, asta era în casa mea singura muzică ce se auzea de dimineața și până seara; am început să ascult Mozart de la șase ani, dar nu auzisem așa ceva în casă… și m-am îndrăgostit de Mozart și Bach, Beethoven. Dar formația mea e una modernă și complexă!“

În Germania, Daniela a continuat studiile cu specializare în muzica de cameră și pianoforte concert solo. Câștigă mai multe audiții și premii întâi. Din 2005 revine din când în când în Italia, dar continuă cariera concertistică, fiind invitată să cânte în toată Europa și în Asia. Din păcate, probleme personale au obligat-o să revină în peninsulă, așadar a redeschis capitolul Italia. „Problema a fost că a început criza economică și acolo, în 2009, și atunci în toată Europa au avut de suferit muzicienii care trăiau numai din cultură. Totuși, eu am găsit un post bun și am rezistat până în 2012, o experiență formidabilă.“ (compoziție proprie: https://www.youtube.com/watch?v=omKRs2OC4CE)

Guido: „Fata mea e mai bună ca mine, are doctorat în Germania, iată un CD de-al ei, a cântat concerte formidabile, vedeți-l pe youtube pec el de Samuel Barber, are o tehnică senzațională…“ https://www.youtube.com/watch?v=lS2Q3sAjddc Daniela revine în interviu cu preferințele ei, variate: Îi place să asculte Bach în original, iubește Schubert, Beethoven, iar Claude Debussy îi place în întregime https://www.youtube.com/watch?v=jYj4NnF53jE. Plus Rachmaninov, Scriabin și… Bartok, firește cu tot cu extracțiile sale din folclorul transilvan.

O observație inedită a Danielei, care mă urmărește încă, vorba poetului: „Eu vorbesc diverse limbi și am putut să observ că în limba română se spune a cânta un instrument, muzica în general – e o imagine mai expresivă; în fiecare altă limbă se spune play, sonare, joue – (a juca, orice alt verb în afară de a cânta) – și asta îi învăț și pe elevii mei la școală… Pentru că e o diferență faină și subtilă, care exprimă și dezvoltă niște sentimente adânci vizavi de muzică, artistice, adevărate, nu doar tehnice! (…) În România am fost la Cluj, la Târgu Mureș la Filarmonică am cântat, chiar și la București. Totul mi-a plăcut la voi – oamenii, clima, aerul, natura; aș dori să trăiesc măcar un an de zile acolo și să învăț cum trebuie limba voastră, că mi-e rușine că n-o vorbesc mai bine!“

Doru Ionescu

Actualizare după volumul Povești cu cântec din diaspora.

100 de români și aventurile lor muzicale (ed ArtPrint, 2014)

FOLLOW US ON:
CA-TE-NA - trei sila
Adrian Dinu și ABRA

office@alterculturo.com

Rate This Article: