Sunday, Nov 19, 2017
HomeAventura VideoDiscograficăDANA DRAGOMIR BURLING – emisiune TVR3, turneu scandinav și videoclip 2016 Alterculturo!

DANA DRAGOMIR BURLING – emisiune TVR3, turneu scandinav și videoclip 2016 Alterculturo!

http://tvr3.tvr.ro/povesti-muzicale-de-viata-din-suedia-si-statele-unite_17920.html

Articolului din vară – un o emisiune TVR realizată la Stockholm care se va difuza în 15 octombrie 2016; și încă o adăugire la început de toamnă, după o vacanță românească la început de iunie, apoi septembrie: un videoclip realizat de site-ul nostru unei melodii Dana Dragomir, ilustrat cu fotografii La Blouse Roumaine în comunitățile românești din străinătate (2016)!

DANA DRAGOMIR BURLING – emisiune TVR3, turneu scandinav și videoclip 2016 Alterculturo!

După turneul din iulie, românii din Scandinavia o pot vedea din nou în concerte pe celebra naistă stabilită în Suedia, pe un nou traseu, din 15 octombrie 2016: http://www.ticketmaster.se/artist/dana-dragomir-biljetter/901265

 Ocazie pentru Alterculturo să-i treacă în revistă nu doar cariera ci toată viața demnă de un film de aventuri!

 

„Aveam 13 ani atunci când o rudă a primit pașaportul de emigrare legală și am condus-o la Otopeni. Iar acolo am fost impresionată de o femeie stilată – era celebra Elena Cotrubaș, mi-a spus mama, care se întorcea de undeva din străinătate, parcă de la Londra. M-a fascinat eleganța, grația, stilul ei și atunci mi-am zis în gând că într-o zi voi pleca și eu, să fiu liberă. Nu știam că muzica îmi va oferi această șansă, dar n-am uitat niciodată acel gând de copil.“

Într-un domeniu eminamente masculin, în care fetele aveau cotă cu vocea și jucau după cum le-o ziceau băieții, Dana a riscat și a câștigat. N-avea mari șanse între elevii pianiști la liceul de muzică, așa că a lăsat nobilul instrument pentru unul… mai în etate, dar cu o frumoasă tradiție românească (deși, dacă e să-i dăm lui Pan ce-i al Cezarului, e una dintre cele mai vechi creații omenești care a gâdilat urechea omenească). Zis și făcut:

„Erau destui naiști în România, la sfârșitul anilor ’70, dar în niciun caz fete. Iar la catedra respectivă, la liceul «Lipatti», erau locuri libere. Maestrul Cornel Pană n-a vrut să riște, dar acolo erau mai multe naiuri – am suflat și am scos tonuri muzicale. Dacă am luat lecții? Nu, doar autodidactă cu sticlele de Pepsi. Am învățat în câteva săptămâni două melodii, la teorie am luat notă maximă și așa a început totul.“ Dana se aruncă cu forța disperatului să-și cunoască instrumentul, este descoperită de marii dirijori Paraschiv Oprea și Ionel Budișteanu. Avea 16 ani, iar în 1982, când a ajuns la bacalaureat (ultimii doi ani studiind la liceul „Enescu“) concertase deja pe scena Sălii Palatului, acompaniată de orchestra „Rapsodiei Române“ și înregistrase în studiourile Radio România, cot la cot cu marii artiști.

După liceu, Danei i se propune un contract: să cânte trei luni în Siria, însoțind o trupă de balet. A împlinit 19 ani pe drum și a primit un cadou care a făcut-o fericită – ieșirea din țară! Deja drumul prin Bulgaria o impresionase, iar când a ajuns în Turcia, parcă intrase în Occident. Și astăzi povestește despre acel sejur (de nouă luni, până la urmă) 1983 – 1984 de neuitat, exciting!

„Am revenit de câteva ori, am plecat cu alte contracte, iar la 21 de ani nu m-am mai întors. Am ajuns în Statele Unite și urma să stau acolo trei ani. Un contract dur, dar și foarte complicat, în care se stipula că n-am voie să cânt în cazinouri și nu mai știu pe unde. Aveam un impresar foarte ambițios care locuia în Las Vegas, dar lucra pentru Columbia

în Los Angeles. Voia să facă din mine un megastar. Însă după un an și jumătate n-am mai suportat și am fugit. Nu m-a interesat unde, dar aveam un prieten din copilărie în Suedia și atunci, cu disperarea primului impuls (și nu neapărat din dorința mea), am ajuns aici cu o valiză și un nai.“

Vreme de cinci ani, Dana trece prin momente nu tocmai ușoare. Mai presus de toate – frica de a se întoarce în România comunistă, după plecarea ilegală în străinătate. Despărțită de familie, fără nicio siguranță… Dar vine și ziua în care cei doi celebri membri Abba, Björn și Benny, îi scriu o melodie – „Mio min Mio“ – care urma să apară pe coloana sonoră a unui film ilustrând poveștile unei faimoase scriitoare suedeze. Melodia urcă în topuri și o devansează într-o săptămână în Top 10 – fapt unic în analele suedeze pentru o piesă instrumentală – pe câștigătoarea din acel an a Eurovision-ului (Karola, suedeza care a făcut furori în finala de la Milano). În paralel, s-a mai întâmplat ceva foarte important pentru viața naistei. https://www.youtube.com/watch?v=6cJNQSQmpCA

Paranteză pentru o poveste (în poveste) cu cântec: Din 1961, Klas Burling – angajat la o companie radio-TV – a avut ocazia să lucreze cu nume ca Beatles (pe care i-a adus în premieră în Suedia, înainte ca aceștia să explodeze la scară internațională), Beach Boys, Jimi Hendrix și așa mai departe. După un deceniu, a trecut la o altă firmă, de înregistrări, unde a cunoscut din nou numai lume bună – Johnny Cash, Dolly Parton, Lionel Richie, Stevie Wonder… În fine, la televiziunea națională, ca „head of artists“, a colaborat cu Mariah Carey (la debutul său), dar și cu Tom Jones, Joe Cocker, Julio Iglesias…

Așadar, o legendă a muzicii pop suedeze (și nu numai) care o invită pe artista româncă, atunci când melodia începe să facă valuri, într-o emisiune TV a vedetelor. O șansă uriașă pentru cariera unui newcomer, dar și pentru o tânără aflată departe de familie și de prieteni. Cei doi devin o pereche după trei luni… și de atunci sunt împreună. Restul e muncă, imaginație… dar să ne mai spună și Dana din culisele viziunii ei împlinite:

„Cât am fost în țară, naiști ca Fănică Luca ori Radu Simion mi-au fost idoli. Cât despre Gheorghe Zamfir, ce să mai spun? Mi se părea zeu, el a împins și a făcut celebră muzica acestui instrument, nu doar pe partea folclorică, ci și în spectrul simfonic, pop, l-a adus alături de orga din biserică. Pe lângă a fi un super-instrumentist, atunci când a fost preluat de Phillips în anii ’70, a putut să arate lumii întregi un instrument până atunci exotic. Când l-a descoperit James Last și a cântat cu orchestra sa «Ciobănașul singuratic» (The lonely shepherd), toată lumea a fost cucerită de sonoritățile naiului.“

Dana Dragomir este modestă, dar e musai de amintit aici contribuția sa, alături de marii naiști care au inspirat-o. De mică și-a dorit și altceva, iar muzica de pe discurile sale, cum s-a văzut și în emisiune – portret de la TVR Internațional, a depășit de mult reorchestrarea folclorului românesc. A mixat din mai multe stiluri, de la pop și electro până la coral, ajungând un muzician contând în ceea ce de la sfârșitul secolului trecut s-a numit world music, new age. Primul ei disc, un adevărat boom, a fost imediat preluat în toată Scandinavia, apoi și în Germania. A semnat un contract foarte bun cu EMI / Electrola, pentru care a lansat încă două discuri.

https://www.youtube.com/watch?v=Sg1RKI6xrgk&list=RD6cJNQSQmpCA&index=6

Restul se găsește pe net, aici contează faptul că la mijloc sunt o muncă și o ambiție uriașe în a căuta perfecțiunea, pentru care naista este recunoscută pe scena și în studiourile scandinave. Iar producătorul din umbră, Klas, a căutat și dincolo de muzica artistei românce. Și a găsit. La un moment dat, a lăsat totul deoparte pentru a pune la cale firma de impresariat a Danei. Sau a câștigat totul: pe soție, fiica Alexandra (care vorbește perfect românește), într-un cuvânt: familia. În rest, zecile de discuri și șlagăre ale Danei conțin amintiri din folclorul românesc, hituri internaționale și compoziții proprii. Totul într-un melanj pop modern.

În mai 2013, când am filmat-o, Dana avea piciorul în gips. Piciorul, nu naiul! Așa că pregătea un turneu de o lună, pentru ca apoi să înregistreze, pentru o comandă germană, nu mai puțin de patru CD-uri. Coincidența a făcut ca difuzarea emisiunii să se producă în preajma zilei de 15 ianuarie 2014, atunci când naiul PanDanei urma să sune ca acasă la Institutul Cultural Român din Stockholm, acolo unde, ca peste tot în lume unde există spirit românesc, s-a celebrat Ziua Culturii Naționale.

„În România nu am mai cântat din 2008, după ce mama mea a trecut în altă lume. Ultima dată am fost la Festivalul «George Enescu» și am amintiri deosebite de la concertul condus de Ionel Tudor și de la cel cu orchestra simfonică la Ateneul Român. Apoi n-au mai fost solicitări. Fiica noastră Alexandra a avut privilegiul să poată studia și limba maternă, iar mama mea – cât a locuit aici – a vorbit cu ea numai românește. De altfel, la Stockholm, majoritatea prietenilor mei sunt români, de la ei ai și aflat de mine și, iată, te-au adus până la mine acasă. Îmi caut etnia oriunde pot, iar naiurile acestea tot acolo sunt fabricate, au suflet românesc.“

În 2016, fanii scandinavi (de până la Cercul Polar:) au putut-o vedea cântând într-un turneu de promovare a CD-ului „Frost”, noul ei disc conținând cântece de sezon, inclusiv românești.

„Proiectul acestui disc, nu primul de gen în cariera mea, a început încă de acum 10 ani, am tot gândit la el, m-am sfătuit și cu producătorul, include și multă muncă. Sunt melodii de peste tot, dar și românești, pentru că România și muzica ei continuă să fie o parte importantă din mine. Discul cuprinde teme internaționale, astfel încât să poate fi ascultat oriunde. Îmi doresc foarte mult să revin să cânt în România, din nefericire n-am venit de cinci – șase ani, deși a fost o perioadă când cântam des acasă; ca orice artist care vrea să ajungă la semenii săi, și eu vreau să mă întorc pe scenele din România, care rămâne țara mea!”

Doru Ionescu

update – Povești cu cântec din diaspora. 100 de

români și aventurile lor muzicale (ed ArtPrint, 2014)

Galerie foto – arhiva personală, Alterculturo (making of)

POST TAGS:
FOLLOW US ON:
Citation Machine - C
GABRIEL NACU (Steven

office@alterculturo.com

Rate This Article: