Saturday, Oct 21, 2017
HomeAventura VideoDiscograficăCORNEL SORIAN, un rocker român la Londra…

CORNEL SORIAN, un rocker român la Londra…

...sau un monstru clasic pe Amazon!

https://www.cornelsorian.com

Ceea ce vedeți mai jos – discul „I am Monster“ și plasarea sa în topul vânzărilor de muzică clasică de pe Amazon – este o frumoasă celebrare a celor 10 ani de când Cornel Sorian a plecat să facă muzică în Marea Britanie. Cum se poate asculta pe site-ul său în câteva dintre piesele postate (sunt 23 – un total de aproape 90 de minute „de sinceritate muzicală“), lucrările sunt compuse în doi ani, fiind semnate de companii de publishing din UK, USA etc, pentru a fi folosite ca și coloane sonore pentru Film, TV, Advertising, Video Games. Cinci dintre ele au fost cuprinse în coloanele muzicale pentru două spectacole de teatru: „M de la Iepure“ (regia Ovidiu Caița, la Teatrul Național Târgu Mureș), respectiv „The Telegram“ (onemanshow condus de Ioan Ardelean, regizat și pus în scenă la New York și Praga de Joan Kane).

Practic de pe la sfârșitul lui ianuarie 2017 am început să pun în aplicare mai vechea idee de a găsi un camin pentru aceste lucrări… Pentru fiecare ușă deschisă, am bătut la cel puțin douăzeci. Concurența e extrem de mare cu atât mai mult cu cât aceste companii tratează cu oameni foarte talentați din întreaga lume. Din fericire, lucrurile s-au legat mai repede decât credeam. Albumul e lansat în cele mai importante magazine digitale și servicii de streaming din lume, pentru mine, un fapt care îmi părea în februarie imposibil.“

La un moment dat mi-am zis: «Băi, îmbătrânesc!» Aveam două variante – să rămân în România cu o carieră confortabilă sau să încerc altceva: Londra! Am ajuns aici cu o chitară şi cu o geantă de haine, bani aveam pentru câteva luni; la o adică, eram pregătit să cânt la metrou, dar n-a fost nevoie…“

S-a întâmplat să-l cunosc pe Cornel dinainte să devină celebru în România, la începutul anilor ’90, prin culisele unui festival sătmărean de rock. Era chitarist, iar eu îl urmăream impresionat de varietatea şi creativitatea grupurilor rock cu care cânta; destule în câţiva ani. Primul mi s-a părut şi cel mai important pentru ceea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre membrii săi – The Jesters. Din păcate, după stagiul militar, sătmărenii nu s-au mai reunit, în schimb fiecare a ajuns în deceniul următor în trupe de primă mână.

Eram de mic radioul căruţei bunicilor, aşa că ai mei m-au dat la şcoala de muzică – la vioară, la pian. Chitarist am devenit doar autodidact şi iată că ăsta a fost instrumentul care m-a făcut norocosul care să trăiască din el mai târziu. Colegilor din trupa de care pomeneşti li s-a întâmplat la fel – au ajuns la Desperado, Nightlosers, în trupa lui Horia Brenciu. Răzvan Crivaci a câştigat într-un an «Cerbul de Aur»… Eu şi solistul de atunci, Emanuel Mirea, am format Stigma, cea mai importantă realizare a noastră, la sfârşitul anilor ’90.“

Până acolo, eu am primit de la Cornel un demo cu un jungle drum&base influențat de The Prodigy (tras cu Emanuel și un basist de-al lor, din Sătmar) care m-a năucit; de fapt acest material a dus la semnarea contractului pentru ceea ce avea să devină Stigma și care a (e)rupt în clasamente spre anul 2000 – un grup pop-dance, aşadar pe o piaţă foarte aglomerată în toată perioada care a urmat. Mutaţi la Bucureşti, s-au numărat printre pionii scenei de gen. Faptul că cei doi mai primesc încă drepturi de autor după atâția ani de la desfiinţare spune multe despre perenitatea, valoarea unor şlagăre lansate. Personal, nu am înţeles atunci de ce s-au oprit, într-un moment în care discurile li se vindeau, concertele erau aglomerate şi nici de contracte nu duceau lipsă. Când Emanuel a încercat o carieră solo, Cornel ar fi putut continua să producă atâţia solişti care îi băteau la uşă… Şi am aflat tocmai în Soho, în august 2013.

Pur şi simplu făceam acelaşi lucru în România, aceeaşi rutină – piese, clipuri – nu se întâmpla de fapt nimic. Am fost dezamăgit la plecarea lui Emanuel din trupă şi m-am dus la Amsterdam, nu ştiam ce e dincolo de graniţă. Şi am constatat că muzica ascultată acolo, foarte apropiată de ceea ce se purta în UK, era aceeaşi cu 90% din ce aveam eu în computer! Când am ajuns la Londra, am avut revelaţia că asta-i casa mea, aici trăiesc, aici mor; conexiunea muzicală era deja în subconştient.“

În 2007, Sorian îşi încearcă norocul de la zero, în capitala mondială a muzicii. Intră într-o trupă underground găsită pe net, a cărei solistă lucra secretară la un studio de înregistrări. De atunci – s-au făcut şase ani până l-am filmat – era pe baricade în acelaşi loc. A mai cântat ocazional cu diverse grupuri, dar principala sa funcţiune este aceea de producător muzical al tinerilor aspiranţi la glorie din Anglia. Nu e de trecut cu vederea formaţia Ooberfuse, cu care a cântat la un moment dat şi într-un spectacol organizat de Institutul Cultural Român la Leicester Square Theatre.

Credite foto: arhiva personală, A & A Records

Notoriu este însă faptul că ei au lansat imnul tinerilor la vizita istorică a Papei Benedict al XVI-lea în Anglia, dar apoi au cotit-o pe o pantă religioasă prea înclinată pentru chitarist. Aşa că Sorian preferă să compună şi să orchestreze pentru alţii, ceea ce am încercat să arătăm şi în reportajul din studiou.

Artistul vine aici, de obicei nu cunoaşte niciun instrument, dar e bun la interpretare, are voce. Uneori are o idee, o fredonează, eventual are şi ceva versuri. Dacă nu, i le pune studioul la dispoziţie, iar dacă n-are melodie, i-o compun eu. Iau chitara acustică, caut gama confortabilă, apoi o orchestrez şi o înregistrăm de la zero la produsul final. Astăzi aveţi noroc cu Christof Jennings, din Birmingham, una dintre cele mai bune voci din noul val. Vă mai trimit prin mail şi o piesă cu Paul Carella, încă ceva instrumental de-al meu… Acest studio, Downtown Artists, este axat în principal pe producţia de piese demo, care să-i lanseze pe tinerii artişti. Nu-i uşor, pentru că piaţa britanică e suprasaturată. Ca să fii bun aici înseamnă să fii bun la nivel mondial. Partea bună e că în spatele industriei «semnate» stă aceasta, «nesemnată», în care se cântă foarte bine – e vorba de o grămadă de puburi şi cluburi unde se prestează live, seară de seară. Liga întâi e în altă parte, noi nu suntem acolo, nu încă.“

Nu e loc aici să transcriu ce concerte a văzut la Londra (nici măcar despre cel mai spectaculos, al irealilor Portishead). Dar să vi-l aduc cu picioarele pe pământ. Are împreună cu Mirela Retegan (tot sătmăreancă, cea care a fondat Radio «Itsy Bitsy», iar mai târziu emisiunile TV «Zurli» care tot prin butoanele lui Sorian au trecut) o fetiţă, Maya. Nu s-a considerat niciodată în stare să ţină o familie, dar le adulează pe amândouă, mamă şi fiică.

Relaţia mea cu ţara este telefonică, aproape zilnic vorbesc cu Maya, deşi în ultimul timp ne-am auzit mai rar, pentru că e adolescentă şi are alte preocupări. Vine mereu pe aici, n-am ratat niciodată ziua ei de naştere în România. Altfel, îmi plac englezii – sunt organizaţi, îşi văd de treabă, nu te calci cu ei pe picioare. Scena românească a evoluat la nivel de sunet, ca dovadă că unii artişti de-ai noştri au ieşit pe piaţa internaţională; problema din ţară e aceea a radiourilor care de fapt omoară muzica bună. Cu câteva excepţii, ele difuzează muzică de o vară.

Aici mă simt foarte bine, trei zile sunt în studiou, în rest lucrez acasă; pe drumul dintre ele mă mai opresc la o bere. În rest, nu plec de acasă pentru a ieşi undeva, decât pentru nu ştiu ce concert, rar. Prefer să stau la televizor, pe youtube – contactul direct pe net cu ce e în meseria mea e esenţial. Ţin pasul cât pot de mult, altfel lucrurile se schimbă aici în mare viteză, dacă nu suntem atenţi ne înlocuiesc tinerii una-două!“

În decembrie 2013, când editam emisiunea cu el – Cornel a fost admis la Londra la una din cele mai importante universităţi din lume specializate în producţie audio. Din 2014 avea să înceapă un curs avansat de producţie audio pentru film, între timp terminat. Un rocker român la Londra, acum un deceniu, un monstru simfonic pe Amazon, în această săptămână… de unde și reeditarea portretului Remix, în toamnă.

Doru „Rocker“ Ionescu

Adaptare după „Povești cu cântec din diaspora.

100 de români și aventurile lor muzicale“ (Artprint, 2014)

FOLLOW US ON:
DAN CHEBAC și caii
Chapter Of Ears ist

office@alterculturo.com

Rate This Article: