Saturday, Oct 21, 2017
HomeÎn curând, în jurul lumii ... româneștiANDREI IGNAT, de la Stockholm la București

ANDREI IGNAT, de la Stockholm la București

ANDREI IGNAT, de la Stockholm la București

https://www.facebook.com/events/1797433687195220/

Articol de întâmpinare a concertului ANDREI IGNAT la București din 20 octombrie 2016. Prea puțin cunoscut în nume propriu melomanilor români, arhitectul suedez are un background scurt dar intens în istoria rockului românesc, dacă ne gândim la trupa cu care a performat (nu mai mult de un an) aici: SIDERAL MODAL QUARTET! Unul dintre personajele volumului din 2014 Povești cu cântec din diaspora. 100 de români și aventurile lor muzicale, de curând cu un portret difuzat de TVR 3: http://tvr3.tvr.ro/remix-doua-pove-ti-cu-cantec-din-scandinavia_17867.html

„Suntem pe vaporul «Cinderella», pe ruta Stockholm – Mariehamm. Pe un vapor ca acesta, «Princess», am cântat două săptămâni în august 1972, ultima dată când am fost cu o formaţie, pe bani.“ Prima dată l-am întâlnit pe Andrei Ignat în mai 2005, la înmormântarea lui Liviu Tudan. Fost claviaturist, şi-a proiectat o carieră de arhitect, apoi s-a întors la muzică. În ultimii ani a revenit în ţară din ce în ce mai des, în primul rând în Moldova copilăriei şi a adolescenţei. De-acolo începe şi povestea sa. Şi cântecul care l-a dus departe, deşi nu-şi dorise niciodată acest lucru!

Întâi de toate s-a trezit cu muzica din copilărie, la şcoala de profil din Iaşi, cântând la pian sau la vioară. Tradiția în familie şi pornirile-i interioare l-au îndreptat spre Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ în Bucureşti. Însă, ajuns student, Andrei Ignat cântă în 1967 cu grupul beat ANDANTINO, în paralel întâlnindu-i pe mai celebrii SIDERAL, dintre care unul avea să ajungă peste decenii Liviu Tudan, cel care a refondat supergrupul  ROȘU ȘI NEGRU.

„Formaţia SIDERAL a cântat un pop-rock comercial, într-o primă etapă. Dar membrii ei erau foarte buni instrumentişti, care când se încălzeau dădeau naştere unor improvizaţii cum nu auzeai pe scenele acelor ani. Un prim semn de schimbare cred că a fost în august 1968, la mare – atunci încă nu eram membru plin, doar îi ajutam – în seara de după invazia Cehoslovaciei. Atunci se cânta zilnic la restaurantul Mioriţa, când programul se transforma într-un adevărat concert. Influenţaţi de întâmplările de la Praga, în jumătate de oră am improvizat o simulare a unui adevărat război pe scenă, cu diverse efecte – sunete de avioane, de tancuri şi de armate mărşăluind, alternate cu fragmente de orgă. Aşa s-a şi terminat piesa, într-un preludiu de Bach. La final nimeni n-a putut vorbi, ne emoţionaserăm cu toţii.“

În 1969, noul grup SIDERAL MODAL QUARTET (cu Mugur Winkler din vechea trupă, plus doi noi colegi de la ENTUZIAȘTII) participă după numai câteva repetiţii la primul mare festival pop bucureştean, fiind premiat. După nici o lună, în ianuarie ’70 cei patru pleacă să cânte într-un club din Hamburg, o bună ocazie de a-şi achiziţiona instrumente performante. Şi atât!, credea studentul arhitect. Andrei lăsa România comunistă în urmă, pentru orizonturi occidentale multicolore. Deocamdată inconştient, pentru că drumul avea să fie în fapt fără întoarcere pentru toţi cei patru rockeri. Iar acolo, Cornel Chiriac i-a înregistrat şi le-a luat un interviu pentru Radio „Europa Liberă“.

„Atunci am zis că se lucrează mai mult aici, în occident, motivaţia fiind condiţiile tehnice şi umane superioare. O scrisoare din ţară ne-a recomandat să nu ne mai întoarcem. Eu am tot sperat să revin, trebuia să-mi termin facultatea, dar colegii numai la asta nu se gândeau. N-am avut ce face, am cântat în continuare prin toată Scandinavia. Dar eu nu puteam lăsa arhitectura în proiect. Cu Mugur am fost de două ori la Paris, pentru a da admitere la Beaux Arts. Am fost acceptat, dar am dat eu înapoi, nu-mi plăcea nebunia pariziană, faţă de Suedia, de exemplu. Dar la 1 aprilie 1971 ne-am despărţit, fiecare plecând în altă direcţie. Eu n-am mai ştiut nimic de ceilalţi, până nu i-ai găsit tu în 2006, şi am putut să mă întâlnesc chiar cu Mugur şi să vorbesc cu Şerban Ciurea şi cu Costin Dobrin. Am mai cântat un an cu un grup în care l-am adus pe încă un imigrant român, bateristul Pilu Ştefanovici de la PHOENIX. Apoi am devenit un bun observator al fenomenului, ascultând foarte mult Jarrett, Corea, Bobo Stenson.“

În momentul filmării, în iulie 2010, Andrei Ignat locuia singur într-un apartament din Tumba, în apropierea celei de a doua soţii şi a copiilor săi (unul termina liceul, celălalt Politehnica). Arhitectul era puternic anclanşat şi în structura socială a locului, fiind în cărţi atât la Partidul Conservator, cât şi la biserică. Casa sa respiră româneşte – acolo se inspiră, când nu e plecat în concediu sau printr-o insulă din arhipelagul Stockholm.

„Citesc «Ziarul de Iaşi», «România Liberă» şi «Monitorul de Suceava». Înainte veneam în ţară la trei – patru ani, dar din 2002 am ajuns anual. Am şi concertat, la Suceava sau la Iaşi, unde am cei mai mulţi prieteni şi sunt invitat. Mai am ceva rude, iar cu vechii colegi din Elveţia şi din America aş vrea foarte mult să mai cântăm o dată în România. Proiecte mai sunt – tata a scris o cronică de familie din 1802 încoace, doresc s-o aduc la zi, s-o ilustrez cu fotografii, totul pe net, în română şi engleză. Vreau să prezint în concert cât mai multe dintre compoziţiile mele – am scris Suite ale lunilor anului, diverse alte lucrări. Am destul material să refacem SIDERAL-ul. Deci piese există, dar e nevoie de timp de repetiţii, dacă îi voi convinge pe toţi. Ar fi interesantă încercarea. Aş avea şi o alternativă – să-l iau pe Nuţu Olteanu, care locuieşte aproape, la chitară, pe Madius, basistul de la Göteborg; baterişti există aici, destui şi buni (dar ar fi și Dorel Vintilă Zaharia, stabilit tot la Stockholm, n.a.). Pentru că nu poţi cânta aceleaşi piese ca acum 40 de ani.“

Până să urcăm pe vapor, unde s-a desfăşurat cea mai mare parte a filmării, Andrei ne-a gătit ca la mama acasă; l-am şi intervievat despre cum şi-a definit propria dietă, în urma căreia a slăbit 17 kg. „Gătesc multă mâncare românească – sărmăluţe în primul rând, ardei umpluţi, pârjoale, dar mai rar, pentru că le avem de-a gata aici, pastramă cu mămăliguţă şi cu must, fasole verde, mâncare de iepure cu măsline.“

Într-un oraş – Stockholm – în care s-a adaptat repede (fostul student bucureştean cunoscând foarte bine arhitectura lumii), Ignat este licenţiat de Institutul Politehnic şi îşi găseşte imediat de lucru. Muzica trece în plan secund, claviaturistul predând pian şi orgă la o şcoală pentru toate vârstele, între anii ’75 şi ’82. Astfel, îşi reface tehnica (individuală) şi începe să susţină concerte solo din 1985. „Încă din timpul studenţiei am lucrat la proiectul Parlamentului suedez; o altă lucrare interesantă – refacerea casei prim-ministrului. Lucrări fără această expunere au fost însă multe, aşa mi-am dobândit experienţa. În 1974 am tradus şi o istorie a arhitecturii.“ Un volum impozant, dar tot portofoliul proiectelor m-a impresionat cel mai mult. Arhitectul avea să deseneze pe planşetă deopotrivă clădiri industriale, birouri, spitale, inclusiv în străinătate – cazul Şcolii de Comerţ ori a Institutului Juridic din Riga.

Datorită activităţii din proiectare, între 1987 şi 2002, muzica a trecut din nou în umbră. Pe parcursul unei vizite în Florida, Andrei îşi apropie mai apoi conceptul care îl împlineşte cel mai bine ca muzician: concertul de pian solo, însoţit de o proiecţie de diapozitive – a adunat circa 2000, pe care le combină tot la libera inspiraţie. Multe dintre fotografii îi aparţin, iar cântarea efectivă este de fiecare dată alta, după cum îl inspiră imaginile. „Important este să cânt cât mai divers, tot aşa îmi place să şi trăiesc. Soţia îmi spunea că a stat 20 de ani cu mine tocmai datorită acestui lucru, că nu s-a plictisit niciodată.“

Și încă un link, cu întreaga poveste SIDERAL Remix-ată… Fie să renască! http://tvr3.tvr.ro/o-formatie-de-chitare-electrice-de-5-stele-sambata-la-remix_15494.html

 Doru Ionescu – Alterculturo

FOLLOW US ON:
LUCIAN BAN, un piani
RONA HARTNER (Paris)

office@alterculturo.com

Rate This Article: