Sunday, Nov 19, 2017
HomeEvenimente cu suflet românescANA SURUNIUC sau HEXXANA SU, “vrăjitoarea albă” din Koln…

ANA SURUNIUC sau HEXXANA SU, “vrăjitoarea albă” din Koln…

...între Roșia Montană și Colectiv!

https://www.facebook.com/events/254692814962443/ În 27 ianuarie, Ana Maria Suruniuc cântă la Koln.

…Un al doilea contact direct a fost atunci când m-a căutat să mă întrebe cum poate face ceva pentru victimele Colectiv-ului, imediat după tragedie. Momentan nu era nici pe aici multă organizare, acum îmi dau seama că aceea a fost una dintre primele intenții de a se face ceva. Când au apărut și conturile în care se strângeau ajutoare și contribuții am putut să-i dau și informații, iar ea a mers mai departe, acolo departe, în vestul Europei, fotografiile alăturate o atestă…

Am cunoscut-o în 2014, acasă la Hans Knall (unul dintre muzicienii rock neînțeleși în România la justa lor valoare, dar de care s-a auzit și prin topuri ori înregistrări audio video, emisiuni TVR…). Îl filmasem mai devreme și eram în plină acțiune de debriefing (cu ceva vin roșu, împreună cu soția sa:). Amândoi au ținut foarte mult să-mi prezinte o bună prietenă, româncă și ea. Așa am cunoscut-o pe Ana Suruniuc din Iași, aflată de câțiva ani prin Koln. Schimbase mai multe munci – mai de sus, mai de jos – dar rămăsese la același hobby din România – muzica rock. Ne-a cântat ceva la o chitară acustică – să-i zic folk? – ulterior însă i-am “degustat” postările de pe youtube și mi-am dat seama că românca era mult mai hotărâtă pe drumul ei (și-al conceptului Hexxana Su) decât voi fi crezut în acea seară muzicală românească privată de la Koln. Iar hobby-ul se preschimbase de mult în crez, unul dublat de muzica cu mesaj, de mesajul cu muzică (de văzut acțiunea din Koln, când cu Roșia Montană 2013, de care a și uitat să-mi mai povestească).

Născută la Iași, a copilărit până într-a opta în Hîrlău, liceul l-a urmat la Târgu Neamț, ba s-a complăcut doi ani și în studenția de la Iași. De mică, a fost supusă la audiții involuntare… tare, când mătușa ei făcea curat în bucătărie pe muzici Helloween, Black Sabbath, Phoenix. Deci rock. Live are iar amintiri frumoase din vremea când lumea bună se strângea cu chitarele la Cetatea Neamțului. De la un moment dat, s-a trezit și ea cu un microfon în față, apoi a pus mâna și pe chitară, că îi venea mai bine să se acompanieze decât să urmeze negativele făcute pentru alții. De unde și apariția propriilor melodii.

„Cei mai mulți din România mă știu ca fata cu «Țigara udă». Asta a fost prima mea piesă, o mai exista și pe internet, pe trilulilu. Am cântat destul prin țară, de la Blues, Old Classic Rock și până la Pop. Încă nu știu dacă am cântat cu adevărat folk, deși mulți tind să spună asta (lucru cu care nu prea sunt de acord). Eu cred că sunt destul de deschisă muzical. Și cât m-au ținut puterile, am luat la rând pub-urile, scenele de Stand Up Comedy, diverse evenimente ieșene… O perioadă, am ținut aproape de Casa Studenților, de Festudis, Motorfest, Târgu Neamț, Brașov, festivaluri medievale, Constanța… Așadar am fost destul de activă și parcă încă mi-e dor; anul trecut am avut un mini turneu în câteva orașe din România. Ultimul revelion l-am petrecut tot la Iași, cântând.”

În Germania a ajuns la sfârșitul lui 2011. A avut programate opt concerte în două săptămâni. O experiență interesantă, mai ales că nu cunoștea limba, de fapt nu știa pe nimeni în afară de doi amici. Planul său nu era să rămână în Germania. Doar să cânte, să viziteze Koln-ul, să întâlnească oameni noi și să plece înapoi la Constanța, unde se mutase de mai bine de un an. „Eu sunt în general destul de pozitivă… în pesimismul meu. Eram curioasă cum vor reacționa nemții la muzica mea necomercială. Am fost plăcut surprinsă de semnalele pozitive. Ba chiar am auzit și «Zugabe», care tradus în română e doritul bis la noi.”

Iar în cinci ani a avut timp să cunoască oameni frumoși, muzicieni aidoma… A continuat să fie activă muzical, a construit și o trupă, dacă nu chiar două; a încercat, s-a oprit, a pornit iar de la zero. Au avut concerte, a lucrat și la propriu-i concept Hexxana Su… Plus Hexxana Su Project, adică ideea de artist solo, Vrăjitorul, în cazul ei Vrăjitoarea Hexe (asta înseamnă în germană)…  – „Una specială, care are posibilitatea să cânte cu tot felul de oameni talentați, muzicieni din toată lumea, indiferent de culoarea pielii, religiei sau a sexului. Asta văd eu prin conceptul de Hexxana Su Project. Întodeauna am încercat să am o continuitate muzicală, indiferent dacă am făcut pauze mai mici ori mai mari.”

Își câștigă existența prin muzică și cu ajutorul unei comunități nemțești. Mai exact, gătește pentru 20 de persoane, mai dă lecții de chitară copiilor, o mai face și pe babysitter-ul… De un an a intrat și în SCI Germany (Serviciul Civil Internațional German) și are ocazia să cunoască oameni noi și să facă schimb de experiență, de culturi, de muzici… Deci tot la muzică revine, oricum ar da-o:

„Gânduri legate de muzică voi avea cu siguranță întotdeauna… Am piese proprii de câțiva ani, la care țin enorm. Fiecare melodie își are povestea ei. Și cred că asta e magia muzicii și că așa și trebuie să fie; și chiar este în general. Piesele proprii pot fi găsite pe Internet, youtube, reverbnation căutând Hexxana Su sau Suruniuc Ana Maria. Am și facebook pe numele din buletin, dar și în numele conceptului, la fel și pe youtube. O să găsești și o colaborare cu un prieten foarte bun, Sha, trupele lui fiind Son of Slaves și Firestarta din Brooklyn. Piesa e «What Went Wrong»… Cu Sha am ajuns să compun primul meu cântec pentru două persoane – «Don’t run away». O să mai găsești și o melodie

nouă făcută cu Vlad Ferariu, primul meu festival open air în Germania, pe o ploaie nebună; un moment frumos și important pentru mine – «Soul in the Air».”

„Când am aflat de Colectiv, sincer, în primele minute nu am știut cum să reacționez. Îmi amintesc că făcusem o pauză de facebook de vreo trei săptămâni, dar l-am deschis dimineața următoare și mi-am zis că trebuie neapărat să fac ceva. Așa că m-am mobilizat, am strâns românii  din Koln – și nu numai -, am organizat în fața Domului un «Street donnation»: s-a cântat cu chitare, kongas, shakere, s-au vândut savarine, palincă, fiecare ce a simțit. Mi-a plăcut că oamenii au fost uniți, deși vremea a fost destul de nasoală – ploaie, vânt etc. Am strâns ceva acolo, apoi am găsit un loc în Koln unde au fost invitați toți muzicienii români (pe care i-am știut) să cânte și să doneze.

Culmea, am umblat câteva zile în pub-uri nemțești, și până la urmă am ajuns să facem concertul într-o comunitate de artiști între care mai mult de jumătate erau africani. A fost frumos, atmosfera destinsă, fiecare a contribuit cum a putut. Am cântat și eu, Vlad Ferariu, Nora Vintilă, Petru Gavrilă, Ramona Gavrilă și mulți alții. Nu vreau să uit nume. Și ce mi-a plăcut iar și mi-a adus zâmbetul pe buze a fost o familie a cărei fetiță (de opt ani) s-a pregătit cu un cântecel la chitară; și-a adus până și scăunelul roșu pe scenă. Cred că s-au strâns cam 500 euro, nu mai știu exact. Există undeva poza cu livrarea în contul Fundației Estuar.”

Scena germană rock, spune Ana după patru ani, e deschisă. Există oameni talentați și perfecționiști. Proiectele românești din Germania nu sunt imposibile. Se poate urca cu siguranță. „Cred că cel mai important – ca artist în altă țară – este să fii tu! Să fii sincer prin ceea ce faci, să ai personalitatea ta. Mie mi-a fost greu la început, parcă îmi perdusem din identitate cumva. Am întâlnit atâția oameni care au venit cu fel de fel de propuneri de proiecte de piese încât – deși eram foarte entuziasmată și destul de deschisă muzical – parcă nu mai știam exact ce doream să transmit și cum. În orice caz este o experiență plăcută, care te ajută să te dezvolți ca ființă umană, ca artist femeie. Am cunoscut aici și mulți muzicieni din România, acum prieteni; am lucrat idei, proiecte, cântece frumoase, seri deosebite, însă momentan back to roots! Lucrez la albumul meu, piese și idei noi, stil nou. Bat între ceva melodic tribal, indie, psychedelic. Vom vedea ce va ieși, nu mă grăbesc, îmi dau timp.”

Doru „Rocker” Ionescu / Alterculturo

Linkuri și fotografii din arhiva personală

FOLLOW US ON:
PASĂREA ROCK – la
Rucsandra Maria Şă

office@alterculturo.com

Rate This Article: