Alterculturo

Din februarie 2016, site-ul (și pagina facebook asociată) alterculturo.com identifică și promovează încercările (și reușitele) de păstrare a spiritului românesc pe mapamond. Românii de dincolo de granițe sunt din ce în ce mai mulți, nu se mai simt singuri în comunitățile lor – mai mici, mai mari – și, dincolo de integrarea lor, păstrează legătura cu matricea națională. Exemplele se înmulțesc și sunt preluate de la o zonă la alta, de la un continent la celălalt. Au plecat, dar au luat România cu ei. Noi încercăm s-o arătăm tuturora, în splendoarea ei, inclusiv celor de acasă.

• România de pretutindeni (reportaje despre inițiative ample, adresate comunităților românești)
• Evenimente cu suflet românesc
• Nou, în jurul lumii… românești
• Muzici din diaspora

La Zi de sărbătoare – a Românilor de Pretutindeni

Un român din Sydney scoate o impozantă antologie de poezie românească în limba engleză. O emisiune TV din Toronto realizează un documentar despre un întreg sat românesc strămutat în secolul trecut în Canada. O solistă din Berlin face furori în centrul Europei cântând din repertoriul Mariei Tănase, tangouri românești interbelice și colinde. Un cor român-canadian din Montreal pune în circulație bijuterii ale patrimoniului muzical românesc. O asociație română-italiană din Roma promovează într-un festival-concurs tinere talente de origine română din 11 țări europene. Apar din ce în ce mai multe școli românești de weekend, care dau mai departe ștafeta spiritului românesc, de la Montreal la Roma și de la Atena, prin Bruxelles, până la Gloucestershire.

Cei mai mulți români din comunități se strâng la biserică. Apoi, la spectacolele artiștilor din țară care ajung și în diaspora, nu o dată în turnee de mai multe orașe, ba chiar țări. Uneori, în deschiderea lor performează artiști români stabiliți în zonele respective. Rar, prea rar, aceștia întorc vizitele și vin în spectacole în România. Cu succes în toată Europa centrală (până în Ungaria), solista Oana Cătălina Chițu (din Berlin) încă nu a cântat în București, iar un pianist de jazz de talia lui Marian Petrescu (Finlanda) nu a dat mai mult de trei concerte din 1990 încoace (și acelea nepromovate la nivel național). Deloc simplu și nu tocmai des să îi cheme un organizator român – vezi concertele unui Vladimir Cosma, despre care s-a aflat câte ceva post-factum.

De unde și inventarierea patrimoniului românesc de facto la care sunteți martori în aceste pagini. După o primă carte și un CD (http://alterculturo.com/povesti-cu-cantec-din-diaspora-100-de-romani-si-aventurile-lor-muzicale/), o a doua ediție își așteaptă editura (http://alterculturo.com/cartea-si-cd-ul-emigrantilor/). Indiferent de finalizarea printului ori a unui nou CD, postările noastre, din februarie încoace, au sute de vizualizări și numeroase propuneri de subiecte noi, avantajul fiind de partea articolelor on-line (vezi categoriile enumerate mai sus).

Un alt proiect se arată la orizont, la care vom face referire în următorul editorial.

…

Români de pretutindeni, sunteți din ce în ce mai mulți și mai uniți, iar unirea face puterea. Noi credem în ziua în care țara pe care ați părăsit-o fizic – dar de care vă este dor – vă va reda locul corect și vă va recunoaște de la depărtare. La mulți ani, România de pretutindeni!

A fost odată un tren, oprit pe o linie moartă. Plin. Ani de zile. Decenii. Într-o zi, ca printr-un făcut (citeşte miracol) s-a pus în mişcare, ba a prins viteză. Toată lumea era fericită. Nu ştia unde merge, dar măcar se întâmpla ceva, peisajele se schimbau. La un moment dat, şefii au dat ordin să se oprească trenul şi au coborât, în plină pădure, în care s-au și pierdut. Oprirea s-a tot prelungit, aşa că au început să coboare din ce în ce mai mulţi, că era frumos, linişte, nu se auzeau decât păsărelele ciripind… au coborât toţi. După un timp, pe nepusă masă, trenul s-a pus brusc în mişcare. Câţiva au reuşit să se agaţe de el, restul au rămas în pădure. S-a lăsat şi seara… Zi, noapte, zi, noapte… Trenuri au tot trecut, dar nici unul nu a oprit; cel mult au încetinit văzînd gloată strânsă lângă şine. Unii mai curajoşi, dacă nu nebuni de-a binelea, s-au agăţat din mers, au urcat… Nu ştiau ruta, nici destinaţia, dar mai rău decât să stea pe margine n-avea cum să fie. Nici n-a fost, s-a aflat ulterior. Iar în pădure – zi, noapte, iarnă, vară – toţi acei călători aşteaptă un tren care să oprească…

Aceasta se dorește o platformă pusă la dispoziția comunităților românești din diaspora.Unul dintre motivele fondării Asociației Alterculturo rezidă în dorința de a sprijini conștientizarea identității colective a diasporei românești, de a promova inclusiv în România un grup mai mult decât semnificativ – impresionant -, cu o evoluție paralelă cu aceea a țării natale, care tace și face pentru spiritul românesc, oriunde s-ar afla.

Una dintre breslele cele mai văduvite prin plecarea membrilor lor în străinătate (mulți dintre ei făcând parte din elită) este fără îndoială, încă din anii ‘60, aceea a muzicienilor pop-rock-folk-jazz, pentru a nu pomeni de cei din sectorul clasic-simfonic, probabil și mai numeroși, procentual vorbind. Fenomenul a continuat și după decembrie 1989, cu alte motivații, operele lor putând de astă dată circula liber, inclusiv în România…

Muzica tinereții cui?

Una dintre prioritățile noastre o constituie (re)descoperirea valorilor românești ale muzicii pop-rock, folk și jazz din anii ’50 până în prezent. Că vor fi evenimente concertistice, emisiuni radio-TV sau online, CD-uri audio, DVD-uri, broșuri și / sau cărți, ori revizitarea diverselor documente (Arhiva Multimedia TVR, arhive ale altor instituții ori personale), site-ul vă invită la o dezvăluire a istoriei românilor dintr-o perspectivă culturală inedită, dorită o alternativă educativă tocmai prin acest prim cârlig muzical…

La solicitarea lui Doru Ionescu, Alterculturo a colaborat încă de la înființare la două evenimente rock desfășurate la Club Fabrica.

În 15 noiembrie 2014, Asociația Krudd Promotion a organizat întâlnirea anuală „In Metal we R.U.S.T.” sub egida „Piața Romană ’90”, adunându-i după două decenii pe câțiva dintre promotorii muzicii rock la nivel național: Petre Magdin, Doru Ionescu, Nelu Stratone, Marius Kiss Șerbănoiu, Lemmy Black. În concert RUST și METROCK.

În 24 aprilie 2015, o a doua întâlnire l-a avut invitat special pe Gabi Gomboș (Metal Fan) și câțiva dintre colaboratorii săi din anii ’90, în concert evoluând trupele TAINE și ABIGAIL…

Proiectul își propune să identifice muzicienii români din diaspora și operele lor și să îi facă cunoscuți în România fără frontiere, întărind conștiința de sine a unor grupuri comunitare româneşti semnificative în diverse părţi ale lumii, atât numeric, cât și în realizări. În primul rând muzicieni, pentru că vedem arta Euterpei ca pe primul și cel mai familiar cârlig cultural-educativ.

Redarea muzicii românești românilor (un patrimoniu prea puţin cunoscut, niciodată explorat sistematic la scară globală) se dorește o acțiune de popularizare, de la individual la colectiv. Poveştile de viaţă ale personajelor tranzitează istoria contemporană (aceea fără graniţe) prin exemple concrete; niciuna nu seamănă cu cealaltă, dar fiecare are un aport la acest puzzle. Cu cât mai multe, cu atât priveliştea de ansamblu (și extrapolarea inerentă) este mai exactă…

Un spațiu în care să-și găsească reflectarea fenomenul (românesc) pop-rock-folk-jazz, într-o călătorie în timp, printre artefacte și proiecții de filme documentare. O instituție care să genereze și să găzduiască conferințe, proiecții, întâlniri ale colecționarilor, lansări de discuri și cărți, așadar un organism viu care să centralizeze fapte și dovezi și să polarizeze atenția generală asupra fenomenului în dezvoltarea sa. Drama de la Colectiv a generat în ultimul timp ideea unui Memorial Colectiv, pus uneori în legătură cu conceptul de muzeu al rockului…